9 intrări
102 definiții
din care- explicative (65)
- morfologice (12)
- relaționale (8)
- etimologice (5)
- specializate (7)
- enciclopedice (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BAL2, baluri, s. n. (Înv.) Balot. – Din fr. balle.
BAL2, baluri, s. n. (Înv.) Balot. – Din fr. balle.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BALĂ, bale, s. f. (Pop.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BALĂ, bale, s. f. (Pop.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BALE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. ♦ Materie vâscoasă lăsată de melci în urma lor. – Cf. lat. *baba.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bal4 sn [At: CV 1949, nr. 8, 31 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Partea dinainte a ghetei, pornind de la scobitura piciorului, spre vârf.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bal2 sn [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET.2 III, 253 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr balle, ger Ballen] (Înv) Balot (de mărfuri).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bal3 sn [At: (a. 1882) URICARIUL IV, 286 / Pl: ~uri / E: fr balle] (Rar) Mică bilă pentru votat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bală1 sf [At: CALENDARIU (1814), 122/5 / Pl: ~le / E: nct] 1 (Îvp) Fiară groaznică. 2 (Reg; îe) A fi altă ~ A avea ceva drăcesc. 3 (Reg; îe) A fugi ca de altă ~ A fugi nebun (de ceva rău). 4 (Reg) Urs fioros.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bală4 sf vz bale
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bală3 sf vz bâlie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bală2 sf vz bal2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bale sfp [At: BIBLIA (1688), 2122/11 / V: -lă ssg / E: ns cf lat *baba] 1 Salivă spumoasă, groasă care se prelinge din gura oamenilor, a copiilor sau din botul animalelor. 2-3 (Îe) A-i curge ~le (după ceva sau cineva) A dori mult ceva sau pe cineva. 4 (Îe) A lăsa pe cineva în ~le lui A lăsa să-și facă voia. 5 (Îsp; îs) -le vrășmașului Balele dracilor (sau ale altor duhuri rele) care, curgând pe pământ, aduc oamenilor tot felul de rele. 6-7 (îsp; îs) -le sfintelor Fântână (sau izvor) care are apa nepotabilă într-o anumită perioadă. 8 Materie mucilaginoasă care acoperă solzii de pe corpul peștilor. 9 Urmă mucoasă lăsată de melc în mers.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băl, ~ă [At: ANON. CAR. / V: bel1 a, bală, bea2 sf, bâlă a / Pl: ~i, ~e / E: vsl вѣлъ] (Reg) 1 a (D. părul oamenilor) Blond. 2 a (D. oameni; îoc oacheș) Cu părul blond și cu fața albă. 3 a Frumos. 4 sf Iubită. 5 sf Lele. 6 a (D. animale; îoc negru) Care are corpul sau numai botul alb. 7 smf Animal cu corpul sau cu botul alb.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bâlă sf vz bâlie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bâlie sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 12v/7 / V: (reg) bu~, ~lă / A și: bâlie / Pl: ~ii / E: ucr былию] 1 (Înv) Iarbă. 2 (Reg) Cotor de la diferite plante. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bea2 sf vz băl
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bel1, ~ă a vz băl
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
biel a vz băl
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bal2 s.n. (înv.) Balot (de mărfuri). Se depozita marfa în baluri (ARD.). • pl. -uri. și bálă s.f. /<fr. balle, germ. Ballen.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
bálă1 s.f. 1 (în mit. rom.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. Necuratul de zmeu, bala dracului (ISP.). ◆ Ext. Fiară sălbatică. Trebuie să fie o bală de lup (SADOV.). ◇ Expr. (reg.) A fi altă bală = a avea ceva necurat, drăcesc. A fugi ca de altă bală = a fugi nebun (de ceva rău). 2 Fig. Femeie desfrînată și murdară. • pl. -e. /etimol. nec.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
bálă2 s.f. v. bal2.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
bálă3 s.f. sg. v. bale.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
bále s.f. pl. 1 Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gura oamenilor sau din botul animalelor. ◇ (în superstiții) Balele vrăjmașului = balele dracilor (sau ale altor duhuri rele) care, curgînd pe pămînt, aduc oamenilor tot felul de nenorociri. Balele sfintelor = fîntînă (sau izvor) care, într-o anumită perioadă, nu are apa bună de băut. ◇ Expr. (fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva (sau cineva) = a dori mult ceva sau pe cineva. A lăsa (pe cineva) în balele lui = a lăsa să-și facă voia. 2 (iht.) Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. 3 (zool.) Materie vîscoasă lăsată de melci în mers. • și (pop.) bálă s.f. sg. /cf. lat. *baba.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
băl, -ă adj. (reg.) 1 (despre oameni sau despre părul lor) Blond. 2 (despre animale, mai ales despre oi) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. • pl. -i, -e. /<sl. veche бала.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
bălărie s.f. 1 (mai ales la pl.) Buruiană înaltă și stufoasă care crește pe locuri necultivate. 2 Loc (necultivat) năpădit de buruieni. • pl. -ii. g.-d. -iei. /bîlie + -ărie.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
bea vb. II. 1 tr. A înghiți, a consuma un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pînă la fund = a îndura o supărare, un necaz pînă la capăt. A bea tot amarul v. amar. A nu avea (nici) după ce bea apă v. apă. A bea apă clocotită și a mînca foc v. clocotit. Doar n-am băut cucută (ca să...) v. cucută. Doar n-am băut gaz v. gaz. A bea dintr-o înghițitură v. înghițitură. A bea dintr-un pahar (cu cineva) v. pahar. A bea paharul morții (ori de moarte) v. pahar. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă v. vrea. ♦ A sorbi, a suge. ◊ Poet. Văd fluturi albaștri ușori Roind și bînd miere din flori (EMIN.). 2 intr. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (fam.) A bea în cinstea (sau pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva. A bea la botul calului v. bot. A-și bea (și) mințile v. minte. A se pune pe mîncat și pe băut v. mînca. A bea (cîte) un păhărel v. păhărel. A bea în (ori pentru, reg., de) sănătatea (cuiva) v. sănătate. A bea ca în tîrg v. tîrg. A bea de-i (sau pînă-i) trosnesc (sau să-i trosnească) urechile (sau fălcile) v. trosni. A ține (pe cineva) pe mîncat și pe băut v. mînca. Bea de usucă v. usca. ♦ (tr.) A sărbători (printr-o petrecere, printr-un chef) pe cineva; a consuma băuturi în cinstea și pe cheltuiala altuia. 3 intr. A cădea în patima beției. A început să bea. 4 tr. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa v. cămașă. 5 tr. Expr. (pop.) A bea tutun (sau o țigară) = a fuma. A bea ciubuc v. ciubuc. Cît ai bea o țigară ori în cîtă vreme ai bea o țigară v. țigară. • prez.ind. beau. /lat. bĭbĕre.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bel1 s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor, reprezentînd raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate (b). • pl. -i. /<fr. bel; cf. nm. pr. Alexander Graham Bell, fizician american.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bel2, -ă adj. (înv.) Frumos. • pl. -i, -e. /<fr. belle, it. bella.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bîlie s.f. 1 (înv.) Buruiană, iarbă. N-aflam într-însul nice o rădăcină de bîlie (DOS.). 2 (reg.) Cotor, cocean de la diferite plante. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<sl.veche бꙑлнѥ; cf. rus. биля „buruiană”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*BALĂ1 (pl. -le) sf. 1 Fiară groaznică, spurcată, dihanie, monstru: era așa de stricătoare bala de fiară, încît turmele de oi nu se mai stăveau prin preajmă de râul lui (ISP.) ¶ 2 familiar Om crud cu apucături și înfățișare de fiară spurcată: streinul, pentru firea ta, e ~ nebotezată (JIP.) ¶ 3 Pr. ext. Ființă urîtă. în spec. femeie slută, de speriat: Cat o vacă ș’o junincă Ș’o ~ de ibovnică (IK.-BRS.) [bale].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BALĂ2 (pl. -le) sf. ⚚ Teanc (de mărfuri: au făcut și o ~ de postav prea frumoasă de au trămis-o la Împărăție (LET.) [it. balla].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BALE sf. pl. 1 Scuipatul care se scurge din gură pe bărbie: balele lui cura preste barba lui (BIBL.) ¶ 2 Scuipatul spumos al unora din dobitoace: ieși, măre, scorpia din smîrc, și năvală la Ercule ca să-l umple de balele sale cele veninoase (ISP.) [pl. din *ba < lat. *baba].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂL I. adj. 1 🐑 Se zice despre o oaie albă sau care are numai capul sau botul alb ¶ 2 Băn. Vacă ~ă, vacă albă ¶ Băn. Alb la față, bălaiu: Drag mi-a fost neicuța’l ~, De trei ani mă țiu cu el (HOD.). II. BĂLĂ sf. Băn. Mîndră, drăguță: Băla care-mi place mie, Gura ei strugur de vie (HOD.) [vsl. bélŭ] .
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂLĂ 👉 BĂL.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍BĂLUC I. adj. Mold. dim. BĂL (ȘEZ.). II. BĂLUCA sf. 1 Trans. Fetiță blondă ¶ 2 🐑 Oiță bălă.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂLUȚ I. adj. dim. BĂL: Păcurar cu oi băluță, Căpătatu-ți-ai drăguță? (HOD.). II. BĂLUȚĂ sf. 1 🐑 Oiță bălă ¶ 2 Joc țărănesc.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BEL adj. 🐑 BĂL
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
†BÎLIE sf. 🌿 1 Buruiană, bălărie: hrana îi era samorasle bîlii (DDS.) ¶ Oaș. Tuleiu de porumb (VIC.) [vsl. bylije].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BALE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. ♦ Urmă mucoasă lăsată de melc în mers. – Cf. lat. *baba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BAL2, baluri, s. n. Pachet mare de mărfuri (de obicei ambalat în pînză groasă și legat strîns cu sfori, pentru transport); balot. V. boccea. Baluri de tutun. ▭ [în magazie] se depozita marfa gata, în baluri și partide. ARDELEANU, D. 102.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BALĂ, bale, s. f. (în superstiții și în basme) Monstru, dihanie, fiară groaznică. V. balaur. Așa îi vorbi... [șoimului] Șarpele, bala pămîntului. TOMA, C. V. 339. Făcu mici fărîme pe necuratul de zmeu, bala dracului. ISPIRESCU, L. 131. ♦ Fiară sălbatică, dihanie. Trebuie să fie o bală de lup. SADOVEANU, O. V 459.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BALE s. f. pl. Salivă spumoasă. Ieși... scorpia din smîrc, și năvală la Ercule, ca să-l umple de balele sale cele veninoase. ISPIRESCU, U. 35. ◊ Expr. A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori fierbinte ceva, a rîvni; a-i lăsa gura apă, v. apă. ♦ Materie mucilaginoasă, secretată de unele glande din epiderma peștilor, datorită căreia peștii alunecă ușor prin apă. ♦ Materie vîscoasă pe care o lasă melcii în urma lor. – Formă gramaticală: sg. (rar) bală (CAMILAR, N. II 187).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Ban., Transilv.) 1. (Despre oameni, în opoziție cu oacheș, smead) Blond; bălai, bălan. Frunză verde calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, După băl, maică, m-aș duce. HODOȘ, P. P. 186. 2. (Despre oi, mai rar despre boi, vaci, cîini sau cai; în opoziție cu lai) Alb pe tot corpul sau numai pe bot.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BALĂ, bale, s. f. Monstru, dihanie; fiară groaznică.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BALE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori fierbinte ceva; a rîvni. ♦ Materie mucilaginoasă secretată de unele glande din epiderma peștilor. ♦ Materie vîscoasă pe care o lasă melcii în urma lor. – Lat. *baba (sg. *ba).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Slav (v. sl. bĕlŭ „alb”).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BAL2 s.n. Balot, pachet, legătură mare. [Pl. -luri, -le. / cf. fr. balle, germ. Ballen, it. balla].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BAL2 s. n. balot. (< fr. balle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BAL2 ~uri n. înv. Pachet mare de mărfuri (mai ales de textile), ambalate în pânză sau în hârtie; balot. ~ de tutun. /<fr. balle
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BALĂ ~e f. folc. Fiară înspăimântătoare; monstru; dihanie. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BALE f. pl. 1) Salivă groasă și spumoasă care se prelinge din gură. * A-i curge cuiva ~le după ceva a dori ceva foarte mult. 2) Materie mucoasă lăsată de melci în urma lor. /<lat. baba
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂL ~ă (~i, ~e) reg. (despre oi) Care este alb pe tot corpul sau numai pe bot. /<sl. bĕlu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂL adj. (Ban.) Bălan, blond, alb. Bĕl. Albus. AC, 330. Etimologie: sl. bĕlŭ. Vezi și băloi Cf. gălbeneț (2). adjectiv
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
BÎLIE s. f. (Mold.) Buruiană, ierburi. Hrana îi era samorasle bîlii. DOSOFTEI, VS. N-aflam într-însul nice o rădăcină de bîlie. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. bylĭje. substantiv feminin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
bală f. 1. fiară înfricoșitoare prin mărimea și sălbăticia ei: bala spurcată de smeu ISP.; 2. femeie desfrânată și murdară. [Singular abstras din bale și numită astfel după gura spumegătoare a fiarei].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bale f. pl. 1. scuipatul ce de sine iese și curge din gură; 2. saliva spumoasă a dobitoacelor. [Plural din *ba = lat. BABA (cf. zale: za)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
băl a. 1. alb, vorbind de oi (în opozițiune cu laiu); 2. în Banat: frumos, mândru (în cântecele populare); 3. în Oltenia: bălă, lele, țărancă. [Slav. BIELŬ, alb].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bălărie f. iarbă crescută mare și des, buruieni netrebnice ce înneacă o câmpie: alt miros dă floarea și alt miros dă bălăria PANN. [Vechiu-rom. bâlie = slav. BYLIE, buruiană; forma bălărie e un colectiv modern, analog lui ierbărie, stufărie].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bel a. Mold. V. băl.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) bal n., pl. urĭ (germ. ballen, d. fr. balle, balot. V. bală 2, balon, balot, ambalez). Pop. Balot. Vechĭ (sec. 19), Bilă de votat. V. balotaj.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) bálă f., pl. e (ngr. [d. it.] bállá, balot; fr. balle, minge. V. bal 2, balot). Vechĭ. Balot: o bală de postav (Let. 3, 253).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) bálă f., pl. e (lat. pop. billa, vită de tras, de unde s’a făcut belă, beală, bală, ca pară, din pĭra). Vest. Rar. Fiară, dihanie, monstru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bále f. pl. (d. un sing. ba, ca și za, zale, mlat. baba, it. bava, fr. bave, sp. pg. baba. D. rom. vine sîrb. bale). Salivă care curge din gură, ca la vite: a face bale de furie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băl, bălă adj. pl. băĭ, băle (vsl. bĭelŭ, alb. V. bălaĭ, balcoș). Ban. Trans. vest. Bălaĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bîlie f. (vsl. byliĭe, bylĭ, buruĭană; bg. bilie, buruiene; rus. bylie, buruĭană. V. bălărie). Dor. Tulpină de cartof ș.a. Cov. Pl. Bălăriĭ, dudău: copiiĭ s’au ascuns pin bîliĭ. – În Nț. bîlnie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bal s. n., pl. baluri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bală (monstru) (pop.) s. f., g.-d. art. balei; pl. bale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bale (secreții) s. f. pl.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bal s. n., pl. baluri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bală (monstru) (pop.) s. f., g.-d. art. balei; pl. bale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bale (secreții) s. f. pl.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bal (petrecere, balot) s. n., pl. baluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bală (monstru) s. f., g.-d. art. balei; pl. bale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bale (secreție) s. f. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
băl adj. m., pl. băli; f. sg. bălă, pl. băle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BAL s. v. balot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂL adj. v. bălai, bălan, blond, galben.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂLĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BÂLIE s. v. bălărie, buruiană.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bal s. v. BALOT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
băl adj.v. BĂLAI, BĂLAN, BLOND, GALBEN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bălă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bîlie s. v. BĂLĂRIE. BURUIANĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bală (bale), s. f. – Pachet, legătură. – Var. bal. Mr. bală. It. balla, de unde și ngr. μπάλα. Var., din fr. balle. Aparține terminologiei comerciale; cf. balot.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bală (bale), s. f. – 1. Vietate, lighioană. – 2. Monstru, fiară. Probabil contracție de la boală, care se folosește curent în limba populară, ca termen depreciativ, aplicat mai ales vitelor. Primul său sens trebuie să fi fost, ca în boală, cel de „lighioană primejdioasă” sau „calamitate”. Accepția de „monstru”, care apare exclusiv în dicționare, este numai secundară și artificială, datorită asocierii instinctive cu balaur. În acest sens se folosește mai ales în literatura scrisă: uzul popular (cf. în DAR; o bală de cîine, o bală de copil, du-te’n bală, mînca-te-ar balele; în Candrea; o bală de ibovnică) se identifică perfect cu cel al lui boală. După altă ipoteză, este vorba de lat. bellua (Tiktin; REW 1026; Philippide, II, 633; Pascu, Arch. Rom., VI, 224), cf. alb. boljë, „dragon”, it. belva „fiară”; dar această explicație prezintă dificultăți fonetice. Hasdeu 2374, urmat de DAR, se gîndea la o formație modernă, pe baza lui bale, și o lega cu credința populară legată de balele dracului. În sfîrșit, Scriban pleacă de la lat. pop. billa „animal de tracțiune”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bale s. f. pl. – Salivă spumoasă ce se prelinge din gură. – Mr. bală, megl. bal’ă. Lat. *baba (Pușcariu 180; Candrea, Éléments latins, I; REW 953; Candrea-Dens., 129; DAR; Pascu, I, 51; etimologia pare să fi fost semnalată pentru prima oară de Laurian-Massim și de Lambrior 379); cf. it. bava, fr. (bave), sp., port. baba. Rezultatul normal *ba nu se folosește la sing.; pe baza formei de pl. se formează uneori sing. analogic, bală, ca în dialecte. – Miklosich, Slaw. Elem., 14 și Cihac propun ca etimon al cuvîntului rom. pe cel sb. bale cu der. balav „bălos” și baliti „a-i curge balele”; este însă mai probabil un împrumut în sens invers (la fel consideră și Berneker 41). Der. bălos, adj. (cu bale; libidinos; alunecos); băloșa, vb. (a-i curge balele, a face spume la gură); băloșel, s. m. (ciupercă, Russula foetens); îmbăla, vb. (a murdări cu bale; a scuipa, a muia în salivă; a jigni, a ofensa); îmbălătură, s. f. (scuipătură; jignire, ofensă); îmbălora, vb. (a umple de bale; a ponegri, a vorbi de rău). – Din rom. trebuie să provină țig., sp. bajilé „bale” (Besses 32).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălie (-ii), s. f. – Albie, cadă. Rut. balija, pol. balia, din germ. de jos balje > fr. baille (Scriban). Se folosește în Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bîlie (-ii), s. f. – 1. Iarbă, plantă. – 2. Tulpină; trunchi. – Var. bulie. Sl. bylije „ierburi”, sau din rut. byl’e „tulpini” (DAR). Numai în Mold. Cf. bălărie.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. (înv.) 1. Alb. ■ (Oaie) cu lâna de culoare albă; alb curat. 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea, 1924, I: 310). ■ (top.) Valea lui Băl, în Rohia; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în râul Iza, la Săliștea de Sus. – Din sl. bĕlŭ „alb” (DER, MDA); cuv. autohton (Hasdeu, Brâncuș), din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb” (v. Pokorny, IEW, 118).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bâlă, s.f. v. bâlie.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bâlie, bâlii, (bâlă), s.f. (reg.) 1. Tulpina porumbului; turjan, jmetelin, tuleie: „Iarna țineam vitele cu fân și bâlii” (Grai. rom., 2000). 2. Tulpina florii-soarelui. 3. Lujer de bostan. 4. Vrej de castraveți; ziță. ■ În Dragomirești, s-a semnalat var. (rară) bâlă (v. Faiciuc, 2008: 750). – Din ucr. balija (DER, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup, 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea, 1924, I: 310). ♦ Valea lui Băl, toponim în Rohia; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza, la Săliște. – Din sl. bĕlŭ „alb” (DER, MDA); cuvânt autohton (Hasdeu, Brâncuș), din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb” (v. Pokorny, IEW, 118).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bâlie, bâlii, s.f. – (reg.) Tulpina porumbului (sens general); turjan, jmetelin, tuleie (ALRRM, 1971: 406). Tulpina florii-soarelui (D. Pop, 1978). Lujer de bostan (Memoria, 2004). Vrej de castraveți; ziță. „Iarna țineam vitele cu fân și bâlii” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Din ucr. balija (DER, DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea 1924 I: 310). Valea lui Băl, toponim în Rohia-Lăpuș; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza la Săliștea; Bălan, nume de familie provenit dintr-o poreclă sau un supranume („blond”). – Din sl. bĕlŭ „alb” (DA, DER); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894, Brâncuși 1983) din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bâlie, bâlii, s.f. – Tulpină. Tulpina porumbului (sens general); turjan, jmet’elin, tuleie (ALR 1971: 406). Tulpina florii-soarelui (D. Pop 1978). Lujer de bostan (Memoria 2004). Vrej de castraveți; ziță. – Din s. bylije „ierburi” sau din ucr. byl’e „tulpini” (DA cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BALA, com. în jud. Mehedinți, în Pod. Mehedinți; 4.660 loc. (1991). Expl. forestiere. Stațiune balneoclimaterică, de importanță locală, cu ape minerale mezotermale, sulfuroase, oligominerale (hipotone).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLA, com. în jud. Mureș; 1.181 loc. (1991). Biserică (sec. 15).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂL-A adj. (alb, blond, drag). I. 1. Băl ard. (Paș); – A. (16 A II9). 2. Băla b.(Dm; Ștef; Sd XI 86; Ard II) și Bălă Pisică, b. olt., pren. (AO XV 66); Bălă, loan, olt. (Grd), cf. subst. bălă „drăguță”, „lele” (DLR băl. I 4°). 3. Bălu (Moț; Am 157); -lescu act. II. Din adj. bălan, bălaiu: 1. Bălan Leurdă (Has), pren.; – fam., frecv. (Buc etc). 2. Bălăn/aș (Paș); -escu; -ești s. 3. Bălăn/ică, A. (Ocina); -ici (Sur VIII). Bălai, C., act.; -a f., 1640 (AO VII 34; Sd XVI); Bălae f. (17 A IV 35). 5. Bălăeș, căp., 1708 (BCI VII 26). 6. Bălăiță, fam. Băl cu suf. -ac: Vezi Bălac. III. Cu alte sufixe: 1. Băiat (Hur). 2. Bălău (Gl. Isp III2); + -ca: Bălăuca epitetul Veronicăi Micle; – fam., act.; + -un: Bălăun (Has); + -uț: Bălăuț, (Tec I; Sd XI 54);- Gav. (Sur IV) -ă, mold., act.; Beleuță, N. (Î Div). 3. Bălea (17 B I 310; Paș); – călăraș, 1655 (Sd IV 38); Băl/escu (Has; Hur); -ești, -eni ss.; Bălen (sic) b. (17 B I 310); Băleanu fam. boierească din sec. al XV-lea (Has). 4. Băleș (Dm). 5. Bălici (16 A III 298; 17 A III 146; Sur VIII; Isp II1). Bălică fam. (Brăila) 7. Bălin (Mar; Ștef; Has); – olt. (Sd VI 469; AO XVII 300); -ești s. 8. Băliești s. (Sd XXI), cf. subst. balie. 9. Băli/lă (Has); -ești s. (17 A III 202; Sd XXII). 10. Băliș/or (Cat); -oara t. 11. Băl/oe (17 B II 225); -oiu, Ioan (Î Div); -oiul 1685 (Has); -oaia (Sd XXII). 12. Boloni fam., act. < ard. *Băloniu, prin as. regr. Băloasa t. 14. Băloș (C Bog; 16 A I 56, II 205; Isp III1); -ani s (Tec II); -escul (Dm; Ard I; Ștef); -eni (Isp III1); -ești scris și Bălușești s. (C Bog). 15. Bălucă f. (Paș) „blondă” 10. Bătună, Ioan, act. 17. Băluș (17 B II 429); -a, -ești, -eni ss. (Dm; etc). 18. Băluț/a (Isp III2); -ă (Răc 7); -ă, popa (Î Div); -el, mold. 19. Compuse: Bîldorogești (16 B IV 269) prob. < băl + rus. дopoг „drum alb”.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÎLA subst. bîlă, bîlie (buruiană). 1. – b. (17 A I 148); – f. (16 A III 42); Bîlă, Ion, act. 2. Bîlea, ard. (Paș).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-i curge balele după expr. a dori, a pofti, a râvni.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv propriu (SP001FS) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F168) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT516) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bală, balesubstantiv feminin
-
- Așa îi vorbi... [șoimului] Șarpele, bala pămîntului. TOMA, C. V. 339. DLRLC
- Făcu mici fărîme pe necuratul de zmeu, bala dracului. ISPIRESCU, L. 131. DLRLC
- Trebuie să fie o bală de lup. SADOVEANU, O. V 459. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
bal, balurisubstantiv neutru
-
- Baluri de tutun. DLRLC
- [În magazie] se depozita marfa gata, în baluri și partide. ARDELEANU, D. 102. DLRLC
-
etimologie:
- balle DEX '09 DN
bale, balesubstantiv feminin plural
- 1. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: salivă
- Ieși... scorpia din smîrc, și năvală la Ercule, ca să-l umple de balele sale cele veninoase. ISPIRESCU, U. 35. DLRLC
- 1.1. Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. Materie vâscoasă lăsată de melci în urma lor. DEX '09 DLRLC
-
- comentariu Formă gramaticală: singular bală. DLRLC
etimologie:
- *baba DEX '09
băl, bălăadjectiv
- 1. Despre oameni sau părul lor: blond, bălai, bălan, galben. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Frunză verde calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, După băl, maică, m-aș duce. HODOȘ, P. P. 186. DLRLC
-
- 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- bĕlŭ „alb” DEX '98 DEX '09