boia sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iele / E: tc boijo] 1 (Reg) Vopsea. 2 Fard. Condiment obținut prin pisarea ardeiului roșu uscat Si: paprică. 4 Sos cu oțet, legume și unt sau ulei, ce se pune la mâncăruri.

boia s.f. 1 (reg.) Vopsea. Negustor de băcan,... boia de păr, chiclazuri (CR.). 2 (peior.) Fard. 3 Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat. 4 (reg.) Sos cu oțet și legume, care se adaugă la unele mîncăruri. • pl. -ele. /<tc. boya.

BOIA, boiele, s. f. 1. (Mold.) Vopsea. Boia pentru sculuri de lînă. ▭ Ți-ar mai trebui încă o carte, ca s-o mîzgîlești și pe asta cu boielile tale... îl mustră cu blîndețe bădia Zaharia. C. PETRESCU, R. DR. 14. Negustor de băcan, iruri, ghileală... boia de păr, chiclazuri. CREANGĂ, P. 112. ♦ (Peiorativ) Suliman, dres, fard. Fetele... cu flori în coc, văpsite pe față cu pudră și-înroșite cu boia. DUNĂREANU, CH. 155. 2. (Uneori determinat prin «de ardei») Ardei roșu, uscat și pisat mărunt, întrebuințat ca condiment. Vi s-au adus, pe talere de lemn, mititei, cu o solniță în care este sare și boia roșie. PAS, Z. I 20.

BOIA, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Ardei roșu uscat și pisat mărunt, întrebuințat drept condiment. – Tc. boya.

BOIA ~iele f. pop. 1) Substanță colorantă cu care se acoperă diferite obiecte în scop decorativ sau de protecție; vopsea; culoare. 2) fam. Produs cosmetic care se aplică în special pe față pentru a-i modifica aspectul natural; fard. 3) Condiment sub formă de praf roșu, obținut din ardei iute pisat. [Art. boiaua; G.-D. boielii; Sil. bo-ia] /<turc. boya

boià f. 1. vopsea de orice coloare pentru lână și postavuri; 2. dres roșu (pentru obraz și păr): baba își pune boia în păr AL. 3. ardeiu roșu pisat mărunt; 4. sos la bucate făcut cu oțet și legume. [Turc. BOYA].

boĭá f., pl. ĭele (turc. boĭa, ngr. bogĭá, bg. alb. boia). Mold. Munt. est. Văpsea, substanță cu care se colorează (stofele, obĭectele, păru ș.a.). Munt. Praf de ardeĭ roș de pus în bucate. – Și buĭa (Munt. est). V. cĭușcă.

boi¹ s.n. (pop.) Trup, statură; înfățișare, fizionomie. Gafița era o femeie năltuță, subțire în boi (SADOV.). • pl. -uri. /<tc. boy.

boi vb. IV. 1 tr. (reg.) A vopsi. Se boiesc ouă (POP.). 2 refl. (peior.; mai ales despre femei) A se farda. Am gătit păpușa de bal... am boit-o cu roșu (ALECS.). 3 tr. (reg., fam.) A înșela, a păcăli. Bine l-am boit! (CR.). • prez.ind. -iesc. /de la boia, prin derivare regresivă.

BOI², boiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. A vopsi în culori. A boit firele de bumbac pentru urzeală. ◊ Refl. pas. La marginea drumului... Case nalte s-au zidit, Cîrciumioară s-a gătit Și frumos că s-a boit. TEODORESCU, P. P. 675. ♦ Refl. (Peiorativ, despre femei). A se sulemeni, a se farda. ◊ Tranz. Am gătit păpușa de bal... I-am făcut sprîncene... am boit-o cu roș. ALECSANDRI, T. I 133. 2. Fig. (Familiar) A înșela, a păcăli, atrage pe sfoară. Pe ist cu capra știu încaltea că bine l-am boit. CREANGĂ, P. 42.

BOI¹, boiesc, vb. IV. Tranz. 1. A vopsi. ♦ Refl. (Peior., despre femei) A se farda. 2. (Fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia.

A BOI ~iesc tranz. pop. 1) A acoperi cu vopsea; a vopsi. 2) (un colorant) A introduce într-o soluție pentru a da culoare; a vopsi. 3) A da cu fard; a vopsi; a farda; a machia. [Sil. bo-i] /Din boia

boì v. 1. a vopsi sau a colora stofe, lână, ață, etc.: lânuri boite fel de fel CR.; 2. pop. a înșela: bine l’am boit! 3. a se drege la față: am boit-o cu roșu AL. [V. boia].

boĭésc v. tr. (d. boĭa). Mold. Munt. est. Văpsesc. Fig. (Mold.) Înșel: l-a boit c’o capră șchĭoapă. A boĭ cuĭva ochiĭ, a-l înșela.

boia s. f., art. boiaua, g.-d. art. boielei; (vopsele; farduri) pl. boiele

boia s. f., art. boiaua, g.-d. art. boielei; (vopsele, farduri) pl. boiele, art. boielele

boia s. f., art. boiaua, g.-d. art. boielii; pl. boieli

boia

boia, -ielii gen. a.

boi¹ (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiesc, 3 sg. boiește, imperf. 1 boiam; conj. prez. 1 sg. să boiesc, 3 să boiască

boi² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiesc, imperf. 3 sg. boia; conj. prez. 3 să boiască

boi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiesc, imperf. 3 sg. boia; conj. prez. 3 sg. și pl. boiască

boi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiesc, conj. boiască)

boiesc, -oiască 3 conj., -oiam 1 imp.

BOIA s. (reg.) piparcă, (Mold.) papricaș, (Transilv.) paprică. (~ de ardei.)

BOIA s. v. culoare, fard, vopsea.

BOIA s. (reg.) piparcă, (Mold.) papricaș, (Transilv.) paprică. (~ de ardei.)

boia s. v. CULOARE. FARD. VOPSEA.

BOI vb. v. ademeni, amăgi, colora, farda, încânta, înșela, machia, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, vopsi.

boi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. COLORA. FARDA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MACHIA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA. VOPSI.

boia (boiele), s. f. – 1. Culoare, vopsea. – 2. Fard. – Mr. boe, buiauă, megl. buia. Tc. boya (Roesler 589; Șeineanu, II,56; Lokotsch 328); cf. ngr. μπογιά, alb. bojë, bg., sb. boja. Cf. boiangiu. Der. boi, vb. (a picta, a vopsi; a înșela); boială, s. f. (vopsea, culoare; fard), care poate de asemenea să fie der. de la vb., ca un s. refăcut pe baza pl. boiele.

boi, boiesc v. r. (peior.) a se farda excesiv