2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
burcaș1 sm [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 352 / Pl: ~i / E: burcă1 + -aș] (Pop) Persoană care poartă burcă1.
burcaș2, ~ă [At: CAMILAR, N. I, 257 / Pl: ~i, ~e / E: burcă2 + -aș] 1 (Pop) a (D. oameni) Mâncăcios. 2 sm Copil mic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURCAȘ sm. Bucov. Cel ce poartă burcă1 : un Țigan ~ ... îmbla tot de ici de colea cu burca ’n spate (SB.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BURCAȘ1, burcași, s. m. (Regional) Copil mic. Ia-ți broboadă și fă opinci burcașilor. CAMILAR, N. I 257. Luîndu-și burcașul în desagi, porni în fruntea convoiului. CAMILAR, N. II 149.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURCAȘ2, -Ă, burcași, -e, adj. (Mold., Bucov.) Care poartă burcă. Era odată un țigan burcaș. SBIERA, P. 2S2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURCAȘ1, burcași, s. m. (Reg.) Copil mic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BURCAȘ2, -Ă, burcași, -e, adj. (Reg.) Care poartă burcă. – Din burcă + suf. -aș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
burcaș, burcașăadjectiv
- 1. Care poartă burcă. DLRLC DLRM
- Era odată un țigan burcaș. SBIERA, P. 2S2. DLRLC
-
etimologie:
- burcă + -aș. DLRM
burcaș, burcașisubstantiv masculin
- 1. Copil mic. DLRLC DLRM
- Ia-ți broboadă și fă opinci burcașilor. CAMILAR, N. I 257. DLRLC
- Luîndu-și burcașul în desagi, porni în fruntea convoiului. CAMILAR, N. II 149. DLRLC
-