9 definiții pentru trailă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRAILĂ, traile, s. f. Pod umblător care alunecă de-a lungul unui cablu sau al unei frânghii, fiind tras de o navă sau de forța curentului de pe un mal pe celălalt al unei ape curgătoare. – Din fr. traille.
TRAILĂ, traile, s. f. Pod umblător care alunecă de-a lungul unui cablu sau al unei frânghii, fiind tras de o navă sau de forța curentului de pe un mal pe celălalt al unei ape curgătoare. – Din fr. traille.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
trailă sf [At: DL / Pl: ~le / E: fr traille] Pod plutitor care se deplasează de-a lungul unui cablu, fiind remorcat de o navă sau purtat de curentul de apă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRAILĂ, traile, s. f. Pod umblător, al cărui suport plutitor alunecă de-a lungul unui cablu sau al unei frînghii, fiind tras de pe mal de o navă sau de forța curentului de apă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRAILĂ s.f. Pod plutitor care alunecă de-a lungul unui cablu. [Pron. trai-lă. / < fr. traille].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRAILĂ s. f. pod plutitor care alunecă de-a lungul unui cablu. (< fr. traille)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRAILĂ ~e f. Pod plutitor care alunecă de-a lungul unui cablu, făcând legătura între două maluri ale unei ape curgătoare. /<fr. traille
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trailă (pod) (desp. trai-) s. f., g.-d. art. trailei; pl. traile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trailă (pod) (trai-) s. f., g.-d. art. trailei; pl. traile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trailă s. f. (sil. trai-), g.-d. art. trailei; pl. traile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: trai-lă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
trailă, trailesubstantiv feminin
- 1. Pod umblător care alunecă de-a lungul unui cablu sau al unei frânghii, fiind tras de o navă sau de forța curentului de pe un mal pe celălalt al unei ape curgătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- traille DEX '09 DEX '98 DN