3 intrări

50 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACIRA, acir, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var: acera vb. I] – Et. nec.

acira vi [At: CORESI, ap. HEM 159 / V: aciăra, ~iera / Pzi: acir / E: nct] (Îvr) 1 A aștepta. 2 A stărui. 3 A pândi.

ACIRA, acir, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var.: acera vb.I] – Et. nec.

ACIRA, acir, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre.... Vin dimineața, pleacă seara, aciră la masă. STANCU, D. 408. 2. A fi în așteptare, a sta la pîndă, a pîndi.

ACIRA, acir, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pîndi. [Var.: acera vb. I]

ACERA vb. I v. acira.

ACERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

ACERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

ACERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

ACVILĂ, acvile, s. f. 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, colțul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite; pajură, aceră (Aquila). 2. Stemă reprezentând o acvilă (1); pajură. – Din lat. aquila, it. aquila.

ACVILĂ, acvile, s. f. 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, colțul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite; pajură, aceră (Aquila). 2. Stemă reprezentând o acvilă (1); pajură. – Din lat. aquila, it. aquila.

acera[1] vi vz acira

  1. Varianta acera nu este menționată la intrarea principală. — Ladislau Strifler

acvi sf [At: ALEXANDRESCU, M. 161 / V: (îrg) aceră, aciră / Pl: ~le / E: lat aquila] 1 (Orn) Pasăre răpitoare mare, de zi, cu ciocul încovoiat la vârf, cu gheare puternice și aripi lungi și ascuțite. Si: pajură (Aquila). 2 (Fig) Stemă în formă de acvilă (1).

*ACUILĂ, *ACVILĂ (pl. -ile) sf. 1 🐦 Vultur: Ei se privesc și se măsoară Ca două acuile cumplite (D-ZAMF.) 2 🛡 Pajură: purtînd acvila creștină pe coiful lor de fier (ODOB.) [lat.].

ACERĂ, acere, s. f. (Rar) Vultur, pajură. (Atestat în forma aciră) Paserile cunoscute ornitologiștilor sub numele de «aquillae», romanii nu le numesc «pajure», ci parte «acire» parte «vulturi» și parte cît alte numiri. MARIAN O, I 145. – Variantă: aci s. f.

ACVILĂ, acvile, s. f. (Poetic) Vultur. [Un vînător] surprinse... Sihastrul cuib al acvilei auguste. TOMA, C. V. 294. ◊ Stemă reprezentînd un vultur; pajură. Acvila romană.Pe antice monumente am văzut ades sculptate Acvila... zimbrul. ALEXANDRESCU, P. 165.

ACVILĂ, acvile, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare din familia acvilidelor, cu cioc puternic și încovoiat, cu gheare puternice și cu aripile lungi și ascuțite. ♦ Stemă reprezentînd o acvilă; pajură. – Lat. lit. aquila (it. aquila).

ACVILĂ s.f. Specie de vultur. ♦ Stemă reprezentînd un vultur; pajură. [< lat. aquila].

ACVILĂ s. f. pasăre răpitoare de zi, cu cioc și cu aripi puternice; pajură. (< lat., it. aquila)

ACVILĂ ~e f. Pasăre răpitoare, de talie mare, cu gheare lungi și ascuțite, cioc puternic și încovoiat la vârf, răspândită în regiuni montane; pajură. [G.-D. acvilei] /<lat. aquila

ACERA vb. (Ban.) A aștepta. Acsĕr. Expecto. AC, 326. Etimologie necunoscută. Cf. alb. kĭăloni „observ”. Vezi și acerat.

aceră f. numele popular al vulturului, în Oltenia. [Lat. AQUILA].

acvilă f. 1. vultur mare numit popular pajeră: acvila reprezentă vechea marcă a Munteniei; 2. steag legionar, stindard: acvila romană.

ácer, a v. tr. (cp. cu alb. kiălonĭ, observ). Vechi. Rar azĭ în vest. Aștept. Pîndesc.

*áchilă f., pl. e (lat. áquila). Șoim mare cît vulturu, pajură. Emblemă militară romană, adoptată și de Francejĭ, și de Românĭ. – Fals ácvilă (după pron. germ.). În sec. 19 áceră (neol. fabricat).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acira (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. acir, 3 aci; conj. prez. 1 sg. să acir, 3 să acire

acira (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 aci

acira vb., ind. prez. 1 sg. acir, 3 sg. și pl. aci

aceră (reg.) s. f., g.-d. art. acerei; pl. acere

acvilă s. f., g.-d. art. acvilei; pl. acvile

aceră (reg.) s. f., g.-d. art. acerei; pl. acere

acvilă s. f., g.-d. art. acvilei; pl. acvile

aceră s. f., g.-d. art. acerei; pl. acere

acvilă s. f., g.-d. art. acvilei; pl. acvile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACERA vb. v. aștepta, iscodi, observa, pândi, spiona, urmări.

ACIRĂ s. v. acvilă, iepurar, pajură.

ACVILĂ s. 1. (ORNIT.; Aquila chrysætos) iepurar, pajură, (reg.) aciră, hoală, ortan, uligaie, vultan, vultur, zgripțor, zgripțoroaică. 2. (ORNIT.; Aquila heliaca) pajură. 3. pajură, (reg.) zgripțor. (Un steag cu ~ imperială.)

acera vb. v. AȘTEPTA. ISCODI. OBSERVA. PÎNDI. SPIONA. URMĂRI.

aciră s. v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ.

ACVILĂ s. 1. (ORNIT.; Aquila chrysaëtos) iepurar, pajură, (reg.) aciră, hoală, ortan, uligaie, vultan, vultur, zgripțor, zgripțoroaică. 2. (ORNIT.; Aquila heliaca) pajură. 3. pajură, (reg.) zgripțor. (Un steag cu ~ imperială.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

acera (-r, -at), vb.1. A aștepta. – 2. (Banat) A pîndi. – Var. acina. < Lat. acināri (Graur, BL, IV, 64). Mai puțin probabilă der. propusă de Pușcariu, Dacor., II, 592, de la alb. kjëlloń „a avea grijă”. – Der. încina, vb. (a se odihni vitele); pe care DAR îl deriva greșit de la cină (cf. Graur, BL, VI, 152).

aceră (acere), s. f. – Vultur, acvilă. – Var. aciră < Lat. ăquila (Pușcariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. áliga, sp. águila, port. aguia. Cuvîntul rom. este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încît poate fi creație artificială, datorată vreunui filolog latinist din sec. XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea, în acest caz, un excepțional simț al limbii). Adevărul este că latiniștii din sec. XIX au inventat forma acvilă, s. f., care încă se mai folosește, în limbajul poetic și heraldic, și der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

acvilă, acvile s. f. (În sintagma) Acvilă cruciată = vulturul cu crucea în cioc, care a figurat pe stemele tuturor domnitorilor din Țara Românească și din Moldova, din Principate și din România până în 1947, când a fost înlocuită de regimul comunist cu un alt semn heraldic. Simbol al originii latine a românilor și al străvechii lor religii creștine. – Din lat. aquila.

Aquila non capit muscas (lat. „Vulturul nu prinde muște”) – proverb latin, foarte răspîndit. Se folosește și azi, la fel ca în vremea lui, spre a semnala metaforic că lucrurile fără însemnătate nu trebuie să constituie o preocupare pentru un om de seamă, întocmai cum vulturul semeț nu se interesează de niște biete musculițe. (Vezi loc. De minimis non curat praetor).

Intrare: acira
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acira
  • acirare
  • acirat
  • aciratu‑
  • acirând
  • acirându‑
singular plural
  • aci
  • acirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acir
(să)
  • acir
  • aciram
  • acirai
  • acirasem
a II-a (tu)
  • aciri
(să)
  • aciri
  • acirai
  • acirași
  • aciraseși
a III-a (el, ea)
  • aci
(să)
  • acire
  • acira
  • aciră
  • acirase
plural I (noi)
  • acirăm
(să)
  • acirăm
  • aciram
  • acirarăm
  • aciraserăm
  • acirasem
a II-a (voi)
  • acirați
(să)
  • acirați
  • acirați
  • acirarăți
  • aciraserăți
  • aciraseți
a III-a (ei, ele)
  • aci
(să)
  • acire
  • acirau
  • acira
  • aciraseră
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acera
  • acerare
  • acerat
  • aceratu‑
  • acerând
  • acerându‑
singular plural
  • ace
  • acerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acer
(să)
  • acer
  • aceram
  • acerai
  • acerasem
a II-a (tu)
  • aceri
(să)
  • aceri
  • acerai
  • acerași
  • aceraseși
a III-a (el, ea)
  • ace
(să)
  • acere
  • acera
  • aceră
  • acerase
plural I (noi)
  • acerăm
(să)
  • acerăm
  • aceram
  • acerarăm
  • aceraserăm
  • acerasem
a II-a (voi)
  • acerați
(să)
  • acerați
  • acerați
  • acerarăți
  • aceraserăți
  • aceraseți
a III-a (ei, ele)
  • ace
(să)
  • acere
  • acerau
  • acera
  • aceraseră
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciăra
  • aciărare
  • aciărat
  • aciăratu‑
  • aciărând
  • aciărându‑
singular plural
  • aciă
  • aciărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciăr
(să)
  • aciăr
  • aciăram
  • aciărai
  • aciărasem
a II-a (tu)
  • aciări
(să)
  • aciări
  • aciărai
  • aciărași
  • aciăraseși
a III-a (el, ea)
  • aciă
(să)
  • aciăre
  • aciăra
  • aciără
  • aciărase
plural I (noi)
  • aciărăm
(să)
  • aciărăm
  • aciăram
  • aciărarăm
  • aciăraserăm
  • aciărasem
a II-a (voi)
  • aciărați
(să)
  • aciărați
  • aciărați
  • aciărarăți
  • aciăraserăți
  • aciăraseți
a III-a (ei, ele)
  • aciă
(să)
  • aciăre
  • aciărau
  • aciăra
  • aciăraseră
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciera
  • acierare
  • acierat
  • acieratu‑
  • acierând
  • acierându‑
singular plural
  • acie
  • acierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acier
(să)
  • acier
  • acieram
  • acierai
  • acierasem
a II-a (tu)
  • acieri
(să)
  • acieri
  • acierai
  • acierași
  • acieraseși
a III-a (el, ea)
  • acie
(să)
  • aciere
  • aciera
  • acieră
  • acierase
plural I (noi)
  • acierăm
(să)
  • acierăm
  • acieram
  • acierarăm
  • acieraserăm
  • acierasem
a II-a (voi)
  • acierați
(să)
  • acierați
  • acierați
  • acierarăți
  • acieraserăți
  • acieraseți
a III-a (ei, ele)
  • acie
(să)
  • aciere
  • acierau
  • aciera
  • acieraseră
Intrare: aceră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aceră
  • acera
plural
  • acere
  • acerele
genitiv-dativ singular
  • acere
  • acerei
plural
  • acere
  • acerelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aciră
  • acira
plural
  • acire
  • acirele
genitiv-dativ singular
  • acire
  • acirei
plural
  • acire
  • acirelor
vocativ singular
plural
Intrare: acvilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acvilă
  • acvila
plural
  • acvile
  • acvilele
genitiv-dativ singular
  • acvile
  • acvilei
plural
  • acvile
  • acvilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aceră
  • acera
plural
  • acere
  • acerele
genitiv-dativ singular
  • acere
  • acerei
plural
  • acere
  • acerelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aciră
  • acira
plural
  • acire
  • acirele
genitiv-dativ singular
  • acire
  • acirei
plural
  • acire
  • acirelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acira, acirverb

regional
  • 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vin dimineața, pleacă seara, aciră la masă. STANCU, D. 408. DLRLC
  • 2. A fi în așteptare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
etimologie:

aceră, aceresubstantiv feminin

  • 1. regional Acvilă, iepurar, pajură, vultur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Paserile cunoscute ornitologiștilor sub numele de «aquillae», romînii nu le numesc «pajure», ci parte «acire» parte «vulturi» și parte cît alte numiri. MARIAN O, I 145. DLRLC
etimologie:

acvilă, acvilesubstantiv feminin

  • 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, colțul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite (Aquila). DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
    • format_quote [Un vânător] surprinse... Sihastrul cuib al acvilei auguste. TOMA, C. V. 294. DLRLC
  • 2. Stemă reprezentând o acvilă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pajură
    • format_quote Acvila romană. DLRLC
    • format_quote Pe antice monumente am văzut ades sculptate Acvila... zimbrul. ALEXANDRESCU, P. 165. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.