AFÂNAT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.

afânat, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: afâna] 1 (D. pământ, zăpadă) Care este mai puțin compact Vz înfoiat. 2 (Rar; d. pâine, cozonaci etc.) Cu miezul poros.

AFÂNAT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.

afânat a. și adv. rar, rărit: lulea umplută afânat cu tutun.

AFÂNA, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.

afâna vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: ml *affenare] A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, mărindu-i, implicit, volumul. Vz a înfoia.

afînát,-ă adj. (despre pămînt, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact. Așteptam culcat plescăind îndesat și metalic în pămîntul afînat al miriștii (CA. PETR.). • -ți, -te./v. afîna.

AFÎNA (-înez) vb. tr. A rări, a face mai puțin îndesat, a înfoia: după ce a sfărâmat bulgării, a afînat pămîntul cu grebla [lat. *affenare < fenum].

AFÎNAT adj. p. AFÎNA 1 Rărit, așezat rar, puțin îndesat, înfoiat: pămîntul trebue ținut ~... în jurul pomilor (RET.); – adv.: lulele umplute ~ cu tutun de cel mai ales (FIL.) ¶ 2 fig.: ăl fărfănatic are și cuvînt ~ și mers cărărat (JIP.).

AFÂNA, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.

AFÎNA, afînez, vb. I. Tranz. (Cu privire la pămînt, la zăpadă etc., în opoziție cu îndesa) A face să fie rar, neîndesat (întocmai ca finul); a face mai puțin compact. Grădinarul afînează pămîntul.

AFÎNAT, -Ă, afinați, -te, adj. (Despre pămînt, zăpadă etc., în opoziție cu îndesat) Așezat rar, rărit, înfoiat. Bolta norilor s-a spart și soarele dimineții dogorea cu puteri proaspete, stîrnind pe sub zăpezile mari și afinate șuvoaie tulburi. GALAN, Z. R. 304. Toți vedeau milioanele de bobi plesnind, săltîndu-se din glia afinată, scoțînd la lumina soarelui milioane de firișoare verzi. CAMILAR, TEM. 379. Un car cu lemne este afinat dacă lemnele sînt... așezate astfel încît numai se pare că sînt multe. La HEM.

AFÎNA, afînez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. – Lat. *affenare.

AFÎNAT, -Ă, afînați, -te, adj. (Despre pămînt, zăpadă etc.) Rărit, înfoiat. – V. afîna.

A AFÂNA ~ez tranz. (sol, materiale granulare etc.) A face mai puțin compact; a înfoia. /<lat. affenare

afânà v. a rări, a face rar sau mai puțin compact. [Lit. a rări ca fânul din claie].

afînát, -ă adj. (d. fîn) ca fînu, înfoĭat, neîndesat: tutun afînat. Adv. A așeza afînat.

afînéz v. tr. (d. fîn). Fac ca fînu, răresc, înfoĭez: a afîna pămîntu.

afâna (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afânez, 3 afânează; conj. prez. 1 sg. să afânez, 3 să afâneze

afâna (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afânează

afâna (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afânez, 3 sg. și pl. afânează

AFÂNAT adj. 1. moale, poros, pufos, rar, (rar) înfoiat, țărânos, (reg.) puhav. (Pământ ~.) 2. v. pufos.

AFÂNA vb. (rar) a (se) înfoia. (Pământul se ~.)

AFÎNA vb. (rar) a (se) înfoia. (Pămîntul se ~.)

AFÎNAT adj. 1. moale, poros, pufos, rar, (rar) înfoiat, țărînos, (reg.) puhav. (Pămînt ~.) 2. pufos, (rar) spumos. (Un aluat ~.)

A afâna ≠ a bătători, a bate

afîna (afînez, afînat) vb. – A face ca un material solid să fie mai puțin compact sau mai moale. Lat. *affēnāre, de la fēnum „fîn”; este operația care se face de obicei cu fînul ca să se usuce, cf. *fēnāre › v. fr. fener, fr. faner. DAR îl derivă direct de la fîn.

afâna, afânez v. t. a bate, a lovi