2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AJUTOR, -OARE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium.

ajutor [At: COD. VOR. 79 / V: (îrg) agiu~, agiutoriu, ~iu[1] / Pl: ~oare, (reg) ~oară, (rar) ~uri / E: lat adjutorium] 1 sn Participare la efortul cuiva. 2 sn Sprijin bănesc. 3 sn (Îe) A cere cuiva ~ A cere cuiva să te ajute. 4 sn (Îe) A da ~ cuiva A ajuta pe cineva. 5 sn (Îae) A fi complicele cuiva. 6 sn (Îe) A sări sau a veni cuiva în (ori într-) ~ A ajuta (1) pe cineva. 7 sn (Pop; îe) A lua pe cineva (în, ca sau de) ~ A lua pe cineva să ajute (1). 8 sn (Înv; îe) A fi de (sau a veni, a sta în) ~ (cuiva) A fi de folos (cuiva). 9 i Strigăt al celui aflat în primejdie. 10 sn (Îlav) Cu ~ul... Datorită ajutorului... 11 sn (Înv; îe) A da (sau a pune ori a fi sau a sta) (o) mână de ~ A da (sau a fi de ori a sta) în ajutor. 12 sn Îndrumare (în împrejurări dificile). 13 sn Asistență acordată cuiva. 14 sn Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. 15 sn (Îs) ~ de șomaj Sprijin bănesc acordat, pe o anumită perioadă de timp, persoanelor care și-au pierdut locul de muncă. 16 sn (Îs) ~ de înmormântare Sumă de bani primită de familia cuiva în cazul decesului acestuia. 17 smf Persoană care ajută pe alta într-o activitate (secundând-o și subordonându-i-se).

  1. Variante neconsemnate ca intrări principale. — gall

AJUTOR I. (pl. -toare, -toruri) sn. 1 Sprijin (cu vorba, cu sfatul, cu fapta) dat cuiva la greu sau la nevoie: nu mi-a folosit întru nimic ~ul tău; cu ~ul lui Dumnezeu; a da ~; împăratul Rudolf făgădui că va da ~uri în bani (ISP.); a primi ~; a-i fi de ~; a-i fi în (sau într’) ~; a veni (sări, alerga) cuiva în ~ sau în ~ul cuiva; a trimite în (sau într’) ~ul cuiva; a cere ~; a striga ~; de aci ajutor! strigătul aceluia care se află în primejdie; a da (sau a-i sta) mînă de ~, a ajuta, a da sprijin 2 🔎 Un fel de dare directă ce plăteau pe la sfîrșitul veacului trecut atît poporul cît și boierii. II. sm. și (pl. -toare) sn., AJUTOARE (pl. -toare) sf. Care dă ajutor; care lucrează împreună cu cineva sau sub porunca cuiva: Dan răsfoiește dosarele pe cari i le adusese de cu seară ~ul (VLAH.); ~ de primar; ~ de judecător; chelăreasa... o luă să-i fie ajutoare (ISP.) [lat. adjutorium].

AJUTOR, -OARE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, -is, adjutorium.

AJUTOR2, -OARE, ajutori, -oare, s. m. și f. Persoană care ajută alteia într-o activitate oarecare, care secundează pe un muncitor principal căruia îi este subordonat (și al cărui locțiitor este). V. adjunct. Șmecherie porni cu Badea pe tractor și cu plugul după el. În drum îl luaseră și pe ajutor, un om mai bătrîn. DUMITRIU, V. L. 130. Ca să plătească un ajutor, nu-i dădea mîna și nu avea încredere. PAS, Z. I 164. Pe cînd băiatul scîncea încă, ajutoarele îl desfăcură. SADOVEANU, O. VI 114. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de», rar cu elipsa prepoziției) Ajutor de maistru. Ajutor de secretar.Bela Borodina... are 19 ani și-i ajutor-inginer într-o fabrică chimică. SAHIA, U.R.S.S. 195.

AJUTOR1, ajutoare, s. n. Sprijin, asistență, participare la efortul cuiva, îndrumare (în împrejurări dificile). Marele ajutor al Uniunii Sovietice, condiție esențială pentru construirea socialismului – ajutor ideologic, politic, economic și tehnic – întărește poziția noastră față de planurile imperialiste de jaf și de înrobire și ne asigură o bază trainică de dezvoltare socialistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 259. ◊ Loc. adv. Cu ajutorul... = cu sprijinul..., prin intermediul... ◊ Expr. A fi (cuiva) de ajutor sau a veni (cuiva) în ajutor = a fi de folos (cuiva). O hartă marină, atîrnată pe un perete în fața lui, îi veni în ajutor. BART, E. 270. Murgule, murguțul meu, Datu-mi-te-a taică-tău Ca să-mi fii de ajutor La nevoie și la zor. TEODORESCU, P. P. 583. A da (sau a cere, rar a pune) o mînă de ajutor = a da (sau a cere etc.) sprijin. Furnalistul Ioviță începe a povesti că lor le-a fost și mai greu. Dar le-au dat o mînă de ajutor soldații sovietici. CĂLUGĂRU, O. P. 444. Face, să dai o mînă, de ajutor, lui Frimu. GALAN, Z. R. 393 ♦ Drept bănesc acordat salariaților în caz de pierdere temporară a capacității de muncă. Ajutor de boală. Ajutor de naștere. ♦ Sprijin bănesc. ◊ Casă de ajutor reciproc v. casă. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie.

AJUTOR1, ajutoare, s. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile). ◊ Expr. A fi de ajutor sau a veni în ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva). ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutorium.

AJUTOR2, -OARE, ajutori, -oare, s. m. și f. Persoană care ajută alteia într-o activitate oarecare (secondînd-o și subordonîndu-i-se). – Lat. adjutorium.

ajutor s. n. Donație în haine, alimente, medicamente venită din străinătate, în special după Revoluția din decembrie ’89 ◊ „O româncă stabilită în Germania mi-a povestit prin câte a trecut ca să poată aduce un camion cu ajutoare în România.” Zig Zag 39 VII 91 p. 6. ◊ „Dl. I.A. a trimis anul acesta [...] trei transporturi cu ajutoare, ultimul dintre ele conținând alimente, medicamente, inventar moale, materiale sanitare, mobilier de spital și aparatură medicală.” R.l. 26 XII 91 p. 2. ◊ „[Copilul avea] un fular destrămat căpătat de la ajutoare. R.l. 3 XI 93 p. 1

AJUTOR2 ~oare n. Susținere materială sau morală; sprijin; reazem. A da ~.A da o mână de ~ a ajuta pe cineva. /<lat. adjutorium, adjutor, ~is

AJUTOR1 ~i m. Persoană care ajută pe cineva într-o situație dificilă. /<lat. adjutorium, adjutor, ~is

ajutor n. 1. ușurare de sarcini: cheamă în ajutor pe Turci; 2. tovarăș de muncă: ajutor de primar. [Lat. ADJUTORIUM].

ajutór n., pl. oáre și urĭ (lat. adjutorium). Acțiunea de a ajuta: a chema, a veni, a sări în ajutor cuĭva, a-ĭ aduce ajutor. Persoană care ajută (după fr. adjoint, adjunct, orĭ aide, ajutor): primaru și ajutoarele luĭ (nu ajutoriĭ!). Un bir numit și ajutorință (sec. 18). Ajutor! strigăt de cerut ajutor (adică: sărițĭ în ajutor, dați-mĭ ajutor!). – Fem. d. ajutor (de primar, de ex.) nu e ajutoare, ci ajutătoare saŭ (maĭ bine!) tot ajutor, s. n. ca sprijin, reazem ș. a. Cp. cu membru, meșter și șef.

ajutoriu2, ~oare[1] a, smf vz ajutor

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală, care nu are nici sens de adj. — gall

ajutoriu1[1] sn vz ajutor

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

AJUTORIE sf. Tr.-Carp. Ajutor, sprijin: M’ai făcut mamă ficior, Să fiu tatei de-ajutor, Cînd eram de-~, M’au luat la cătănie (VOR.).

ajutor-programator s. m. 1975 Programator adjunct v. analist-programator (din ajutor + programator)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ajutor1 (persoană) (rar) s. m., pl. ajutori

ajutor2 (sprijin; persoană) s. n., pl. ajutoare

!ajutor2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoare

ajutor1 (persoană) (rar) s. m., pl. ajutori

ajutor (persoană) s. m., pl. ajutori

ajutor (sprijin, asistență) s. n., pl. ajutoare

!prim ajutor (ajutor medical imediat) adj. + s. n.

prim ajutor (ajutor medical imediat) num. + s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AJUTOR s., interj. 1. s. asistență, ocrotire, protecție, sprijin, (livr.) recurs, (înv. și pop.) ajutorință, (înv. și reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulțumit pentru ~ul lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Vă ofer ~ul meu.) 3. s. concurs, contribuție, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.) 4. s. ocrotire, patronaj, protecție, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ul unei societăți.) 5. s. v. milă. 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ul bătrânețelor lui.) 7. s. v. asistent. 8. s. auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un ~ prețios.) 9. interj. săriți! (~!, mă omoară!)

AJUTOR s., interj. 1. s. asistență, ocrotire, protecție, sprijin, (livr.) recurs, (înv. și pop.) ajutorință, (înv. și reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulțumit pentru ~ lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Vă ofer ~ meu.) 3. s. concurs, contribuție, sprijin. (~ lui a fost hotărîtor.) 4. s. ocrotire, patronaj, protecție, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăți.) 5. s. (BIS.) grație, har, îndurare, milă, milostivire, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) milcuire, milosîrdie, miloste, milostivenie, milostivnicie. (~ divin.) 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ bătrînețelor lui.) 7. s. asistent, secundant, (rar) a secundator. (I-a servit ca ~.) 8. s. auxiliar, sprijin. (Un ~ prețios.) 9. interj. săriți! (~! mă omoară!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ajutor (ajutoare), s. n.1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locțiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Pușcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori.Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, și Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s. f. (ajutor, asistență); ajutorință, s. f. (ajutor; contribuție impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AJUTOR AERIAN sprijin aerian (V.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONSILIUL DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC (C.A.E.R.), organizație internațională de colaborare economică între state socialiste. Creată în 1959 pe baza tratatului din 1949. Membri fondatori: Bulgaria, Ceho-Slovacia, Polonia, România, Ungaria și U.R.S.S. Ulterior, la C.A.E.R. au aderat Albania (în 1949; din 1962 nu mai participă la activități), R.D.G. (1951), Mongolia (1962), Cuba (1972) și Vietnam (1978). Iugoslavia a avut un statut de observator. Constituit după modelul și teoriile economice sovietice, C.A.E.R. a avut drept scop satelizarea față de Moscova a țărilor membre, atît în planul economic cît și în cel politic; desființat la 28 iunie 1991.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ajutor, ajutoare s. n. (pub.) donație în haine, alimente, medicamente venită din străinătate, în special după Revoluția din decembrie 1989

ajutor de băgător în seamă expr. persoană cu un rol insignifiant într-o instituție

timbru de ajutor expr. (friz., înv.) bacșiș.

Intrare: ajutor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajutor
  • ajutorul
  • ajutoru‑
plural
  • ajutori
  • ajutorii
genitiv-dativ singular
  • ajutor
  • ajutorului
plural
  • ajutori
  • ajutorilor
vocativ singular
  • ajutorule
plural
  • ajutorilor
ajutoriu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajutoriu
  • ajutoriul
  • ajutorie
  • ajutoria
plural
  • ajutorii
  • ajutoriii
  • ajutorii
  • ajutoriile
genitiv-dativ singular
  • ajutoriu
  • ajutoriului
  • ajutorii
  • ajutoriei
plural
  • ajutorii
  • ajutoriilor
  • ajutorii
  • ajutoriilor
vocativ singular
plural
Intrare: ajutor (s.n.)
ajutor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajutor
  • ajutorul
  • ajutoru‑
plural
  • ajutoare
  • ajutoarele
genitiv-dativ singular
  • ajutor
  • ajutorului
plural
  • ajutoare
  • ajutoarelor
vocativ singular
plural
ajutoriu2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajutoriu
  • ajutoriul
plural
  • ajutorii
  • ajutoriile
genitiv-dativ singular
  • ajutoriu
  • ajutoriului
plural
  • ajutorii
  • ajutoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ajutor, ajutorisubstantiv masculin
ajutoare, ajutoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Șmecherie porni cu Badea pe tractor și cu plugul după el. În drum îl luaseră și pe ajutor, un om mai bătrîn. DUMITRIU, V. L. 130. DLRLC
    • format_quote Ca să plătească un ajutor, nu-i dădea mîna și nu avea încredere. PAS, Z. I 164. DLRLC
    • format_quote Pe cînd băiatul scîncea încă, ajutoarele îl desfăcură. SADOVEANU, O. VI 114. DLRLC
    • format_quote Ajutor de maistru. Ajutor de secretar. DLRLC
    • format_quote Bela Borodina... are 19 ani și-i ajutor-inginer într-o fabrică chimică. SAHIA, U.R.S.S. 195. DLRLC
etimologie:

ajutor, ajutoaresubstantiv neutru

  • 1. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Marele ajutor al Uniunii Sovietice, condiție esențială pentru construirea socialismului – ajutor ideologic, politic, economic și tehnic – întărește poziția noastră față de planurile imperialiste de jaf și de înrobire și ne asigură o bază trainică de dezvoltare socialistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 259. DLRLC
    • 1.1. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sprijini
      • format_quote O hartă marină, atîrnată pe un perete în fața lui, îi veni în ajutor. BART, E. 270. DLRLC
      • format_quote Murgule, murguțul meu, Datu-mi-te-a taică-tău Ca să-mi fii de ajutor La nevoie și la zor. TEODORESCU, P. P. 583. DLRLC
    • 1.2. A da (sau a cere, rar a pune) o mână de ajutor = a da (sau a cere etc.) sprijin. MDA2 DLRLC
      • format_quote Furnalistul Ioviță începe a povesti că lor le-a fost și mai greu. Dar le-au dat o mînă de ajutor soldații sovietici. CĂLUGĂRU, O. P. 444. DLRLC
      • format_quote Face să dai o mînă de ajutor lui Frimu. GALAN, Z. R. 393. DLRLC
    • 1.3. Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ajutor de boală. Ajutor de naștere. DLRLC
      • chat_bubble (în) sintagmă Ajutor de șomaj = sprijin bănesc acordat, pe o anumită perioadă de timp, persoanelor care și-au pierdut locul de muncă. MDA2
      • chat_bubble (în) sintagmă Ajutor de înmormântare = sumă de bani primită de familia cuiva în cazul decesului acestuia. MDA2
    • 1.4. Sprijin bănesc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. interjecție Strigăt al celor care se află în primejdie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A cere cuiva ajutor = a cere cuiva să te ajute. MDA2
    • chat_bubble A da ajutor cuiva = a ajuta pe cineva. MDA2
      • chat_bubble A fi complicele cuiva. MDA2
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu ajutorul... = cu sprijinul..., prin intermediul... MDA2 DLRLC
    • chat_bubble A sări sau a veni cuiva în (ori într-) ajutor = a ajuta pe cineva. MDA2
      sinonime: ajuta
    • chat_bubble popular A lua pe cineva (în, ca sau de) ajutor = a lua pe cineva să ajute. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.