2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARMAT, -Ă, armați, -te, adj. 1. Înarmat. 2. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată. ◊ Forță (sau putere) armată = armată (1). 3. Prevăzut cu o armătură. Beton armat. – V. arma.
armat, ~ă [At: (a. 1782) GCR II, 127/16 / Pl: ~ați, ~e / E: arma] 1 a (Înv) Înarmat. 2 a (Îs) Forță (sau putere) ~ă Armată (1). 3 a (D. conflicte) Însoțit de acțiuni militare. 4 a (Îs) Intervenție ~ă Acțiune militară pentru rezolvarea unui conflict. 5 sfp (Îvr) Soldați. 6 a Prevăzut cu o armătură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMAT adj. 1 p. ARMA ¶¶ contr. NEARMAT ¶ 2 🎖️ Puterea ~ă, forța militară a unui Stat ¶ 3 🎖️ Măsuri ~e, măsuri de războiu, de apărare: Cabinetul din St. Petersburg se împotrivea la ori-ce măsuri ~e (I.-GH.) ¶ 4 💒 👉 BETON [după fr. armé].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARMAT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată. ◊ Forță (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu o armătură. Beton armat. – V. arma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARMAT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte, ciocniri) însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Conflict armat. Intervenție armat. ◊ Forță (sau putere) armată = armată. La 23 August 1944 s-a săvîrșit o cotitură istorică în viața țării noastre: Romînia a fost eliberată de către glorioasele forțe armate ale Uniunii Sovietice. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 630. Serviciul militar în rîndurile forțelor armate ale Republicii Populare Romîne este o îndatorire de onoare a cetățenilor Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 42. Boierii erau slujbașii țării, adică ofițerii și capii puterii armate, fiind țara organizată ostășește. BĂLCESCU, O. II 14. Insurecție armată v. insurecție. 2. (Despre arme) Pregătit pentru tragere. 3. Prevăzut cu armătură. ◊ Beton armat = beton în masa căruia sînt așezate bare de oțel spre a-i mări rezistența. Rînd pe rînd lemnul, fierul și betonul armat vor intra în construcția lor [a podurilor]. BOGZA, C. O. 149. 4. (Învechit) Înarmat. ◊ (Fig.) Codri bogați, Tot cu cerbi armați Și cu corn în frunte, Unde-s fiare multe. TEODORESCU, P. P. 401.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMAT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată. ◊ Forță (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu armătură. Beton armat. – V. arma.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARMAT, -Ă adj. 1. înarmat. ◊ (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos. 2. forțe ~e = ansamblul mijloacelor militare ale unei țări. ◊ (despre un conflict) însoțit de acțiuni militare. 3. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere. 4. (despre beton) prevăzut cu o armătură. (< fr. armé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ARMAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre conflicte militare) Care se efectuează cu armele; însoțit de acțiuni militare. ◊ Forță (sau putere) ~tă armată. 2) Care este prevăzut cu armătură. ◊ Beton ~ beton în masa căruia se integrează bare de oțel, care îi dau o mai mare rezistență. /v. a arma
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
armat a. înarmat: și cu brațul său armat pasul soartei l’ai schimbat AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
armát, -ă adj. (lat. armatus). Cu arme: om armat. (După fr. armé). Învălit cu o placă metalică la un condensator electric.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
arma v [At: ANON. CAR. / Pzi: ~mez, (îvr) arm / E: fr armer, lat armo, -are] 1-2 (Înv) vtr A (se) înarma. 3 vt A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. 4 vt A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. 5 vt (Îe) A ~ barca A da echipajului dispoziții pentru a intra în barcă și a fi gata de a primi ordine. 6 vt A dota cu armătură un element de construcție din beton pentru a-i mări rezistența. 7 vt A consolida o galerie de mină prin montarea unei armături.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMA... = ÎNARMA... [lat. armare].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A pregăti o armă pentru tragere, introducînd un cartuș în camera de încărcare și aducînd percutorul în poziția potrivită pentru a lovi capsa. ♦ (Rar) A înarma. [Emirul] robii-și urmează... Cămile gătește și negri-armăsari. MACEDONSKI, O. I 143. 2. A așeza și fixa fiarele care urmează să constituie armătura unei construcții de beron armat. ♦ (Mine) A consolida (o galerie etc.) prin montarea unei armături. Cît am lucrat eu cu perforatorul, băieții au armat cîmpul doi și au mutat banda în cîmpul întîi. DAVIDOGLU, M. 11. Minerii armează abatajul. BOGZA, V. J. 64 3. A pune pentru prima oară în serviciu o navă, ambarcînd echipajul, aparatele, materialele și proviziile necesare vieții de bord și navigației.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A fixa în țel mecanismul de aprindere al unei arme de foc astfel încît, la atingerea trăgaciului, cocoșul să lovească sau să miște percutorul. 2. A dota cu o armătură o piesă sau un element de construcție făcute din beton, pentru a le da rezistență. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături (1). ♦ A stabili prin calcul armătura unei piese cu beton armat. 3. A pune pentru prima dată în serviciu o navă, cu întreg utilajul necesar. – Lat. armare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARMA vb. I. tr. 1. A introduce un cartuș în camera de tragere a unei arme și a aduce percutorul în poziția de a lovi capsa. 2. A așeza, a fixa armătura de fier unei construcții de beton armat. ♦ (Mine) A consolida cu o armătură (o galerie etc.). 3. (Mar.) A echipa o navă cu cele necesare plecării în larg, a pune în serviciu (o navă). ♦ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompă etc. ♦ A pregăti ramele pentru a fi puse în furcheți sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARMA vb. tr. 1. a introduce un cartuș în camera de tragere a unei arme. 2. a fixa armătura de fier a unei construcții de beton armat. ◊ a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină. 3. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg. ◊ a introduce ramele unei ambarcații în furcheți. (< fr. armer, it., lat. armare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ARMA ~ez tranz. 1) (arme de foc) A pregăti pentru tragere. 2) v. A ÎNARMA. 3) (elemente de construcții, mine) A întări cu armătură. 4) (nave) A echipa cu cele necesare pentru a ieși în mare. /<fr. armer, lat. armare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
armà v. a înarma: v’armați la luptă, timpul e propice BOL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arméz v. tr. (lat. armare). Daŭ arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mîna pe arme, mă echipez cu ele. Fig. Mă întăresc, îmĭ fac curaj: a te arma cu răbdare. – Și înarmez. Vechĭ și întrazmez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înarméz, V. armez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
armat adj. m., pl. armați; f. sg. armată, pl. armate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. armez, 3 armează; conj. prez. 1 sg. să armez, 3 să armeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arma (a ~) vb., ind. prez. 3 armează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arma vb., ind. prez. 1 sg. armez, 3 sg. și pl. armează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARMAT adj. (MIL.) militar. (Conflict ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARMAT adj. (MIL.) militar. (Conflict ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
armat, armatăadjectiv
- 1. Înarmat. DEX '09 DLRLC MDN '00sinonime: înarmat
- Codri bogați, Tot cu cerbi armați Și cu corn în frunte, Unde-s fiare multe. TEODORESCU, P. P. 401. DLRLC
- 1.1. Prevăzut cu organe de apărare. MDN '00sinonime: spinos
-
- 2. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00sinonime: militar
- Conflict armat. Intervenție armată. DLRLC
-
-
- La 23 August 1944 s-a săvîrșit o cotitură istorică în viața țării noastre: Romînia a fost eliberată de către glorioasele forțe armate ale Uniunii Sovietice. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 630. DLRLC
- Serviciul militar în rîndurile forțelor armate ale Republicii Populare Romîne este o îndatorire de onoare a cetățenilor Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 42. DLRLC
- Boierii erau slujbașii țării, adică ofițerii și capii puterii armate, fiind țara organizată ostășește. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
-
-
- 3. (Despre arme) Pregătit pentru tragere. DLRLC MDN '00
- 4. Prevăzut cu o armătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- 4.1. Beton armat = beton în masa căruia sunt așezate bare de oțel spre a-i mări rezistența. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Rînd pe rînd lemnul, fierul și betonul armat vor intra în construcția lor [a podurilor]. BOGZA, C. O. 149. DLRLC
-
-
etimologie:
- arma DEX '09 DEX '98
- armé MDN '00
arma, armezverb
- 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. A (se) înarma. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înarma
- [Emirul] robii-și armează... Cămile gătește și negri-armăsari. MACEDONSKI, O. I 143. DLRLC
-
-
- 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2.1. A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cît am lucrat eu cu perforatorul, băieții au armat cîmpul doi și au mutat banda în cîmpul întîi. DAVIDOGLU, M. 11. DLRLC
- Minerii armează abatajul. BOGZA, V. J. 64. DLRLC
-
-
- 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 3.1. A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompă etc. DN
- 3.2. A pregăti ramele pentru a fi puse în furcheți sau dame. DN
-
etimologie:
- armer DEX '09 DEX '98 DN
- armare DEX '09 DEX '98 DN