2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARMAT, -Ă, armați, -te, adj. 1. Înarmat. 2. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată. ◊ Forță (sau putere) armată = armată (1). 3. Prevăzut cu o armătură. Beton armat.V. arma.

armat, ~ă [At: (a. 1782) GCR II, 127/16 / Pl: ~ați, ~e / E: arma] 1 a (Înv) Înarmat. 2 a (Îs) Forță (sau putere) Armată (1). 3 a (D. conflicte) Însoțit de acțiuni militare. 4 a (Îs) Intervenție ~ă Acțiune militară pentru rezolvarea unui conflict. 5 sfp (Îvr) Soldați. 6 a Prevăzut cu o armătură.

ARMAT adj. 1 p. ARMA contr. NEARMAT 2 🎖️ Puterea ~ă, forța militară a unui Stat 3 🎖️ Măsuri ~e, măsuri de războiu, de apărare: Cabinetul din St. Petersburg se împotrivea la ori-ce măsuri ~e (I.-GH.) 4 💒 👉 BETON [după fr. armé].

ARMAT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată.Forță (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu o armătură. Beton armat.V. arma.

ARMAT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte, ciocniri) însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Conflict armat. Intervenție armat.Forță (sau putere) armată = armată. La 23 August 1944 s-a săvîrșit o cotitură istorică în viața țării noastre: Romînia a fost eliberată de către glorioasele forțe armate ale Uniunii Sovietice. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 630. Serviciul militar în rîndurile forțelor armate ale Republicii Populare Romîne este o îndatorire de onoare a cetățenilor Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 42. Boierii erau slujbașii țării, adică ofițerii și capii puterii armate, fiind țara organizată ostășește. BĂLCESCU, O. II 14. Insurecție armată v. insurecție. 2. (Despre arme) Pregătit pentru tragere. 3. Prevăzut cu armătură. ◊ Beton armat = beton în masa căruia sînt așezate bare de oțel spre a-i mări rezistența. Rînd pe rînd lemnul, fierul și betonul armat vor intra în construcția lor [a podurilor]. BOGZA, C. O. 149. 4. (Învechit) Înarmat. ◊ (Fig.) Codri bogați, Tot cu cerbi armați Și cu corn în frunte, Unde-s fiare multe. TEODORESCU, P. P. 401.

ARMAT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată.Forță (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu armătură. Beton armat.V. arma.

ARMAT, -Ă adj. 1. înarmat. ◊ (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos. 2. forțe ~e = ansamblul mijloacelor militare ale unei țări. ◊ (despre un conflict) însoțit de acțiuni militare. 3. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere. 4. (despre beton) prevăzut cu o armătură. (< fr. armé)

ARMAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre conflicte militare) Care se efectuează cu armele; însoțit de acțiuni militare. ◊ Forță (sau putere) ~tă armată. 2) Care este prevăzut cu armătură. ◊ Beton ~ beton în masa căruia se integrează bare de oțel, care îi dau o mai mare rezistență. /v. a arma

armat a. înarmat: și cu brațul său armat pasul soartei l’ai schimbat AL.

armát, -ă adj. (lat. armatus). Cu arme: om armat. (După fr. armé). Învălit cu o placă metalică la un condensator electric.

ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare.

ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare.

arma v [At: ANON. CAR. / Pzi: ~mez, (îvr) arm / E: fr armer, lat armo, -are] 1-2 (Înv) vtr A (se) înarma. 3 vt A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. 4 vt A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. 5 vt (Îe) A ~ barca A da echipajului dispoziții pentru a intra în barcă și a fi gata de a primi ordine. 6 vt A dota cu armătură un element de construcție din beton pentru a-i mări rezistența. 7 vt A consolida o galerie de mină prin montarea unei armături.

ARMA... = ÎNARMA... [lat. armare].

ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A pregăti o armă pentru tragere, introducînd un cartuș în camera de încărcare și aducînd percutorul în poziția potrivită pentru a lovi capsa. ♦ (Rar) A înarma. [Emirul] robii-și urmează... Cămile gătește și negri-armăsari. MACEDONSKI, O. I 143. 2. A așeza și fixa fiarele care urmează să constituie armătura unei construcții de beron armat. ♦ (Mine) A consolida (o galerie etc.) prin montarea unei armături. Cît am lucrat eu cu perforatorul, băieții au armat cîmpul doi și au mutat banda în cîmpul întîi. DAVIDOGLU, M. 11. Minerii armează abatajul. BOGZA, V. J. 64 3. A pune pentru prima oară în serviciu o navă, ambarcînd echipajul, aparatele, materialele și proviziile necesare vieții de bord și navigației.

ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A fixa în țel mecanismul de aprindere al unei arme de foc astfel încît, la atingerea trăgaciului, cocoșul să lovească sau să miște percutorul. 2. A dota cu o armătură o piesă sau un element de construcție făcute din beton, pentru a le da rezistență. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături (1). ♦ A stabili prin calcul armătura unei piese cu beton armat. 3. A pune pentru prima dată în serviciu o navă, cu întreg utilajul necesar. – Lat. armare.

ARMA vb. I. tr. 1. A introduce un cartuș în camera de tragere a unei arme și a aduce percutorul în poziția de a lovi capsa. 2. A așeza, a fixa armătura de fier unei construcții de beton armat. ♦ (Mine) A consolida cu o armătură (o galerie etc.). 3. (Mar.) A echipa o navă cu cele necesare plecării în larg, a pune în serviciu (o navă). ♦ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompă etc. ♦ A pregăti ramele pentru a fi puse în furcheți sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare].

ARMA vb. tr. 1. a introduce un cartuș în camera de tragere a unei arme. 2. a fixa armătura de fier a unei construcții de beton armat. ◊ a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină. 3. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg. ◊ a introduce ramele unei ambarcații în furcheți. (< fr. armer, it., lat. armare)

A ARMA ~ez tranz. 1) (arme de foc) A pregăti pentru tragere. 2) v. A ÎNARMA. 3) (elemente de construcții, mine) A întări cu armătură. 4) (nave) A echipa cu cele necesare pentru a ieși în mare. /<fr. armer, lat. armare

armà v. a înarma: v’armați la luptă, timpul e propice BOL.

arméz v. tr. (lat. armare). Daŭ arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mîna pe arme, mă echipez cu ele. Fig. Mă întăresc, îmĭ fac curaj: a te arma cu răbdare. – Și înarmez. Vechĭ și întrazmez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

armat adj. m., pl. armați; f. sg. armată, pl. armate

arma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. armez, 3 armea; conj. prez. 1 sg. să armez, 3 să armeze

arma (a ~) vb., ind. prez. 3 armea

arma vb., ind. prez. 1 sg. armez, 3 sg. și pl. armea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARMAT adj. (MIL.) militar. (Conflict ~.)

ARMAT adj. (MIL.) militar. (Conflict ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARMA AVIAȚIE categorie din cadrul forțelor armate specializată și înzestrată în vederea ducerii de lupte aeriene și distrugerii obiectivelor terestre.

Intrare: armat
armat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armat
  • armatul
  • armatu‑
  • arma
  • armata
plural
  • armați
  • armații
  • armate
  • armatele
genitiv-dativ singular
  • armat
  • armatului
  • armate
  • armatei
plural
  • armați
  • armaților
  • armate
  • armatelor
vocativ singular
plural
Intrare: arma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arma
  • armare
  • armat
  • armatu‑
  • armând
  • armându‑
singular plural
  • armea
  • armați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • armez
(să)
  • armez
  • armam
  • armai
  • armasem
a II-a (tu)
  • armezi
(să)
  • armezi
  • armai
  • armași
  • armaseși
a III-a (el, ea)
  • armea
(să)
  • armeze
  • arma
  • armă
  • armase
plural I (noi)
  • armăm
(să)
  • armăm
  • armam
  • armarăm
  • armaserăm
  • armasem
a II-a (voi)
  • armați
(să)
  • armați
  • armați
  • armarăți
  • armaserăți
  • armaseți
a III-a (ei, ele)
  • armea
(să)
  • armeze
  • armau
  • arma
  • armaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

armat, armaadjectiv

  • 1. Înarmat. DEX '09 DLRLC MDN '00
    sinonime: înarmat
    • format_quote figurat Codri bogați, Tot cu cerbi armați Și cu corn în frunte, Unde-s fiare multe. TEODORESCU, P. P. 401. DLRLC
  • 2. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: militar
    • format_quote Conflict armat. Intervenție armată. DLRLC
    • 2.1. Insurecție armată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Forță (sau putere) armată = armată. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      sinonime: armată
      • format_quote La 23 August 1944 s-a săvîrșit o cotitură istorică în viața țării noastre: Romînia a fost eliberată de către glorioasele forțe armate ale Uniunii Sovietice. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 630. DLRLC
      • format_quote Serviciul militar în rîndurile forțelor armate ale Republicii Populare Romîne este o îndatorire de onoare a cetățenilor Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 42. DLRLC
      • format_quote Boierii erau slujbașii țării, adică ofițerii și capii puterii armate, fiind țara organizată ostășește. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
  • 3. (Despre arme) Pregătit pentru tragere. DLRLC MDN '00
  • 4. Prevăzut cu o armătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 4.1. Beton armat = beton în masa căruia sunt așezate bare de oțel spre a-i mări rezistența. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Rînd pe rînd lemnul, fierul și betonul armat vor intra în construcția lor [a podurilor]. BOGZA, C. O. 149. DLRLC
etimologie:

arma, armezverb

  • 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. tranzitiv reflexiv popular A (se) înarma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înarma
      • format_quote [Emirul] robii-și armează... Cămile gătește și negri-armăsari. MACEDONSKI, O. I 143. DLRLC
  • 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Cît am lucrat eu cu perforatorul, băieții au armat cîmpul doi și au mutat banda în cîmpul întîi. DAVIDOGLU, M. 11. DLRLC
      • format_quote Minerii armează abatajul. BOGZA, V. J. 64. DLRLC
  • 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompă etc. DN
    • 3.2. A pregăti ramele pentru a fi puse în furcheți sau dame. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.