32 de definiții pentru armăsar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARMĂSAR, armăsari, s. m. Cal mascul necastrat; p. ext. cal falnic, mândru, iute. [Var.: (reg.) harmăsar s. m.] – Lat. [equus] admissarius.

ARMĂSAR, armăsari, s. m. Cal mascul necastrat; p. ext. cal falnic, mândru, iute. [Var.: (reg.) harmăsar s. m.] – Lat. [equus] admissarius.

armăsar [At: HEM 1689 / V: ~iu, ~masar, harmas~, h~, ~ăcs~, (pop) h~iu, hăr~, (reg) trăcs~ / E: ml (equus)admisarius] 1-2 sm, a (Reg; șîs) Cal ~ Cal mascul necastrat (falnic și iute) Si: (cal) armig, cal nejugănit. 3 sm (Fig) Bărbat recunoscut pentru potența sa. 4 sm (Îe) A face din țânțar ~ A exagera. 5 sm (Pop; îe) L-a făcut mama ~ A avea fire iute. 6 sm (Pop; îe) Fierbe oala cu harmasar Fierbe în clocot. 7 sm (Pan; pop) Armăsar tânăr (3). 8 sm (Pan; pop) Cuiul care se bagă prin capătul proțapului și care prinde jugul. 9 sm (Pan; pop; îf hăr~) Partea mai ridicată dintr-un proțap care nu este alcătuit dintr-o bucată Cf armăsărel Si: (pop) cătușă. 10 sm (Pop; îf h~iu) Aparat cu care se îndreaptă la plug rotița la mic sau la mare. 11 sn (Pop; îf h~) Element la moară cu care se dă drumul (sau se îngreunează) piatra morii Si: (pop) tălpoaie, ursoaice, armăsărel. 12 sm (Pop; la războiul de țesut; îf ~iu) Slobozitor. 13 sm (Arg; înv) Cântar fals. 14 sm (Tip) Bielă care conduce platforma mașinii de tipărit în mișcarea de du-te-vino la imprimare.

ARMĂSAR sm. 1 🐒 Cal nejugănit; proverb: ~ul bun se vinde din grajd, se zice cînd un lucru bun n’are nevoie să fie lăudat; proverb: ~ul cînd îmbătrînește ajunge la rîșniță, se zice despre cineva care nu mai e bun de nimic, dacă a îmbătrînit; proverb: a face din țîntar ~, a mări peste măsură însușirile, însemnătatea unui lucru, a exagera 2 Mold. Trans. (HASD.) (CONV.) 🔧 = ARMĂSĂREL2 [lat. vulg. armĭssarius = clas. admissarius].

ARMĂSAR, armăsari, s. m. Cal mascul bun de prăsilă; p. ext. cal falnic, mîndru, iute. Făt-Frumos se duse în grajdurile împărătești, unde erau cei mai frumoși armăsari din toată împărăția, ca să-și aleagă unul. ISPIRESCU, I,. 3. Și în umbra nopții armăsaru-i zboară Ca o-nchipuire albă și ușoară. BOLINTINEANU, O. 35. Mîndri-s bravii călăreți Pe-armăsarii șoimuleți. ALECSANDRI, P. A. 96. ◊ Expr. A face din țînțar armăsar = a exagera. - Variantă: (regional) harmăsar (ALECSANDRI, P.P. 169) s. m.

ARMĂSAR, armăsari, s. m. Cal mascul necastrat. ◊ Expr. A face din țînțar armăsar = a exagera. [Var.: (reg.) harmăsar s. m.] – Lat. [equus] admissarius.

ARMĂSAR ~i m. Cal mascul necastrat. /<lat. admissarius

armăsar m. 1. cal nejugănit; 2. Mold. cătușa carului [Lat. vulg. ARMESSARIUS = clasic (EQUUS) ADMISSARIUS].

armăsár m. (lat. armessarius îld. admissarius, de unde și alb. harmăsuar, ĭar d. mold. harmasar vine rut. harmesár. V. emisar). Cal întreg (nejugănit). A face din țînțar armăsar, a exagera grozav.

HARMĂSAR s. m. v. armăsar.

ARMĂSĂRAȘ sm. dim. 🐒 ARMĂSAR.

ARMĂSĂREL sm. 1 🐒 dim. ARMĂSAR 2 🔧 Cuiul lung care prinde cătușa de proțap și se prelungește pînă la pămînt de ține jugul ridicat (👉 PROȚAP).

ARMĂSĂRUȘ sm. 🐒 dim. ARMĂSAR: intră în curțile domnești în săltăturile... unui ~ arăbesc (ODOB.).

harmasar m. Mold. V. armăsar: o herghelie de harmasari AL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

armăsar s. m., pl. armăsari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARMĂSAR s. (Transilv. și Ban.) armig. (Un ~ pursânge.)

ARMĂSAR s. (Transilv. și Ban.) armig. (Un ~ pursînge.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

armăsar (armăsari), s. m. – Cal mascul necastrat. Lat. armessārius, de la [equus] admissārius, cu același sens (Schuchardt, Vokal., I, 141; Pușcariu 126; Candrea-Dens., 93; REW 177; DAR; Phillipide, II, 631); cf. alb. harmëšuar, sard. ammesardzu (Wagner 108). Forma armessārius, atestată, pare inexplicabilă la Candrea-Dens., dar apare explicată în DAR. În plus, pentru trecerea lui ad- la ar- înaiante de labială, cf. A. Ernoult, Mél. Soc. Ling., XIV (1907-8), p. 473-5. Este de asemenea posibil să fi intervenit în acest caz analogia cu gr. χάρμα „atelaj, tracțiune de cai”. REW 177 presupune că din alb. a intrat în rom. o formă harmașar (cu ș), care pare a se datora unei greșeli (cf. Graur, BL, V, 86). – Din rom. provine rut. harmasar (Miklosich, Wander., 16; Candrea, Elemente, 404).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

armăsar, armăsari, s.m. Bucată de lemn (stejar), de circa 3 m, fixată pe una din aripile porților de lemn tradiționale; servește la închiderea porții. – Prin metaforă, armăsar < lat. vulg. armessarius, de la (equus) admissarius (DER). ■ Cuv. rom. > magh. hermekszár (Bakos, 1982), ucr. harmasar (Candrea, după DER).

armăsar, armăsari, s.m. – Bucată de lemn (stejar), de circa 3 m, fixată pe una din aripile porților de lemn; servește la închiderea porții, prin fixarea capătului liber în batcă (Nistor, 1977: 22; Vad-Maramureș). – Prin metaforă, armăsar < lat. vulg. armessarius, de la (equus) admissarius (DER). Cuv. rom. > magh. hermekszár (Bakos, 1982), ucr. harmasar (Candrea, cf. DER).

armăsar, -i, s.m. – Bucată de lemn (stejar), de circa 3 m., fixată pe una din aripile porților de lemn; servește la închiderea porții, prin fixarea capătului liber în batcă (Nistor 1977 22; Vad). – Prin metaforă, armăsar < lat. armessarius; Cuv. rom. preluat în magh. (hermekszár) (Bakos 1982).

Intrare: armăsar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armăsar
  • armăsarul
  • armăsaru‑
plural
  • armăsari
  • armăsarii
genitiv-dativ singular
  • armăsar
  • armăsarului
plural
  • armăsari
  • armăsarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harmăsar
  • harmăsarul
  • harmăsaru‑
plural
  • harmăsari
  • harmăsarii
genitiv-dativ singular
  • harmăsar
  • harmăsarului
plural
  • harmăsari
  • harmăsarilor
vocativ singular
plural
hărmăsar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
harmăsariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
harmasar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
armăsariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
armăcsar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
armasar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

armăsar, armăsarisubstantiv masculin

  • 1. Cal mascul necastrat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: armig diminutive: armăsăraș
    • 1.1. prin extensiune Cal falnic, mândru, iute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Făt-Frumos se duse în grajdurile împărătești, unde erau cei mai frumoși armăsari din toată împărăția, ca să-și aleagă unul. ISPIRESCU, I,. 3. DLRLC
      • format_quote Și în umbra nopții armăsaru-i zboară Ca o-nchipuire albă și ușoară. BOLINTINEANU, O. 35. DLRLC
      • format_quote Mîndri-s bravii călăreți Pe-armăsarii șoimuleți. ALECSANDRI, P. A. 96. DLRLC
      • chat_bubble A face din țânțar armăsar = exagera. DLRLC
        sinonime: exagera
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.