2 definiții pentru ascultătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ascultătură sf [At: CORESI, ap. HEM / Pl: ~ri / E: asculta + -ătură] (Înv) 1 Ascultare (1). 2 Bârfă.
‡ASCULTATURĂ (pl. -turi) sf. = ASCULTARE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: ascultătură
ascultătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||