astrânge v [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1903 / Pzi: astrâng / E: ml astringere] (Reg) 1 A aduna. 2 A strânge (ceva) de pe jos. 3 A economisi. 4 A uni. 5 A întruni.

❍ASTRÎNGE (astrîng) vb. tr. Băn. A strînge la un loc, a aduna: astrînge ca găina la moară (ZNN.), se zice despre cel risipitor [lat. adstrĭngere].

ASTRÎNGE vb. (Mold.) A strînge laolaltă, a aduna. Astrînsă toată bogata ei bogățîe și o au dat pre mîna lui. DOSOFTEI, SINAXAR. Etimologie: pref. a- + strînge.

astrîng, astrîns, a astrînge v. tr. (lat. astringere). Olt. Ban. Strîng, adun: loboda să mă astrîngă (Șez. 32, 70).