2 intrări
18 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AURAR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.
aurar2 sn [At: (a. 1690) DOC., ap. IORGA, D. B. I, 88 / V: ~iu / P: a-u~ / Pl: ~e / E: orar1 după aur] (Trs; înv) 1 Orar1. 2 Beteală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aurar1 sm [At: LB / P: a-u~ / V: (îrg) -iu / Pl: ~i / E: aur + -ar] 1 Meșter care lucrează în aur (și argint). 2 Negustor de obiecte din aur și argint. 3 (Pex) Giuvaergiu. 4 Muncitor care scoate aur din mine sau din nisipul râurilor. 5 (Reg; îf -iu) Spălător de aur (1). 6 (înv; pex) Țigan rudar care scotea aur din râuri, îl prelucra sau îl vindea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AURAR sm. 1 Cel ce spală nisipul aurifer spre a scoate aurul: Țiganii... unii erau ~i și își plăteau birul către visterie din aurul ce găseau în rîurile de la munte (I.-GH.) ¶ 2 🛞 ⚚ Cel ce lucrează obiecte de aur, negustor de asemenea obiecte (BUD.) (SB.) [lat. aurarius].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AURAR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AURAR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. V. zlătar, Îi trebuiește un aurar tare iscusit, care să-i facă niște lucruri foarte prețioase. SBIERA, P. 97. 2. Cel care scoate aur din mine, care culege aur din rîuri. V. băieș, rudar. – Pronunțat: a-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AURAR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. 2. Cel care scoate aur din mine sau îl culege din rîuri. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AURAR /EYRIR/ s. m. monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. (< fr. aurar)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AURAR ~i m. 1) Persoană care extrage aur din mine sau din râuri. 2) Meșter care lucrează obiecte de aur. /aur + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aurar m. 1. cel ce fabrică sau vinde scule de aur și de argint; 2. cel ce scoate aur din mine, băiaș; 3. cel ce culege aur din râuri: țigan aurar. [Lat. AURARIUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aurár m. (lat. aurarius). Argintar. Culegător de aur din rîurĭ saŭ și din munțĭ. V. rudar, zlătar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aurariu1 sm vz aurar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aurariu2 sn vz aurar2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aurar (desp. a-u-) s. m., pl. aurari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aurar (a-u-) s. m., pl. aurari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aurar s. m. (sil. a-u-), pl. aurari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AURAR s. (înv.) zlătar, (turcism înv.) cuiungiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AURAR s. (înv.) zlătar, (turcism înv.) cuiungiu.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: a-u-rar
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: a-u-rar
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
aurar, aurarisubstantiv masculin
- 1. Monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. MDN '00
etimologie:
- aurar MDN '00
aurar, aurarisubstantiv masculin
-
- Îi trebuiește un aurar tare iscusit, care să-i facă niște lucruri foarte prețioase. SBIERA, P. 97. DLRLC
-
-
etimologie:
- Aur + sufix -ar. DEX '98 DEX '09