opțiuni
  • info

10 definiții pentru azvârlitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AZVÂRLITOR, -OARE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor.

azvârlitor, ~oare [At: POLIZU / V: asv~ / Pl: ~i, ~oare / E: azvârli + -tor] 1-18 smf, a (Persoană) care azvârle (1-8, 11-16). 19-21 a (D. animale) Care azvârle (21-23). 22 sf Parte în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sar în grămadă.

AZVÂRLITOR, -OARE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri, pe care lemnele purtate de apă sar în grămadă. – Azvârli + suf. -tor.

asvârlitor, ~oare smf, a vz azvârlitor

ASVÎRLITOR, -TOARE adj. sm. f. Care asvîrle.

AZVÎRLITOR, -OARE, azvîrlitori, -oare, adj. (Rar) Care azvîrle. ◊ (Substantivat) Aceleași pietre teșite... au fost adoptate, pentru același sfîrșit, în armata romană și lăsate pe seama ostașilor atașați pe lîngă legiuni în calitate de... azvîrlitori de pietre. ODOBESCU, S. II 145.

AZVÎRLITOR, -OARE, azvîrlitori, -oare, adj. Care azvîrlă. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pentru aruncarea lemnelor într-o grămadă mare. – Din azvîrli + suf. -(i)tor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

azvârlitor adj. m., pl. azvârlitori; f. sg. și pl. azvârlitoare

azvârlitor adj. m., pl. azvârlitori; f. sg. și pl. azvârlitoare

azvârlitor adj. m., pl. azvârlitori; f. sg. și pl. azvârlitoare

Intrare: azvârlitor
azvârlitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • azvârlitor
  • azvârlitorul
  • azvârlitoru‑
  • azvârlitoare
  • azvârlitoarea
plural
  • azvârlitori
  • azvârlitorii
  • azvârlitoare
  • azvârlitoarele
genitiv-dativ singular
  • azvârlitor
  • azvârlitorului
  • azvârlitoare
  • azvârlitoarei
plural
  • azvârlitori
  • azvârlitorilor
  • azvârlitoare
  • azvârlitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
azvârlitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • azvârlitoare
  • azvârlitoarea
plural
  • azvârlitori
  • azvârlitorile
genitiv-dativ singular
  • azvârlitori
  • azvârlitorii
plural
  • azvârlitori
  • azvârlitorilor
vocativ singular —
plural —
asvârlitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asvârlitor
  • asvârlitorul
  • asvârlitoare
  • asvârlitoarea
plural
  • asvârlitori
  • asvârlitorii
  • asvârlitoare
  • asvârlitoarele
genitiv-dativ singular
  • asvârlitor
  • asvârlitorului
  • asvârlitoare
  • asvârlitoarei
plural
  • asvârlitori
  • asvârlitorilor
  • asvârlitoare
  • asvârlitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

azvârlitor, azvârlitoareadjectiv

  • 1. Care azvârle. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. DEX '09 DEX '98 MDA2
      • format_quote Aceleași pietre teșite... au fost adoptate, pentru același sfîrșit, în armata romană și lăsate pe seama ostașilor atașați pe lîngă legiuni în calitate de... azvîrlitori de pietre. ODOBESCU, S. II 145. DLRLC
etimologie:
  • Azvârli + sufix -tor. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.