AZVÂRLITĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli.

AZVÂRLITĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii, care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli.

asvârlit¹ sn vz azvârlit¹

asvârlit², ~ă a vz azvârlit

azvârlit¹ sn [At: DA / V: asv~ / Pl: ~uri / E: azvârli] 1-8 Azvârlire (1-8). 9 Erupere. 10-12 Azvârlire (10-12). 13 Respingere. 14 Nesocotire. 15-18 Azvârlire (15-18). 19 (Fig) Disprețuire. 20 Repezire. 21-25 Azvârlire (21-25). 26 (La jocurile de-a țurca, de-a ghincea, de-a mincea; îs) La ~ Situație a uneia dintre cele două echipe, opusă echipei aflate „la bătaie”.

azvârlit², ~ă [At: HEM 1944 / V: asv- / Pl: ~iți, ~e / E: azvârli] 1 a Aruncat printr-o mișcare energică. 2 a Izbit în ceva. 3 a Dat la o parte ca fiind nefolositor. 4 a Dat afară (din casă sau dintr-o situație oarecare). 5 a (D. lichidul dintr-un vas) Vărsat rapid. 6 a Răspândit prin mișcări rapide și largi. 7 a (D. bani) Cheltuit prea rapid. 8 a (D. apă) Izvorât cu presiune. 9 a (D. lavă) Erupt². 10 a (D. proiectile) Aruncat². 11 a Alungat cu intenția de a scăpa de el. 12 a Împins într-o primejdie. 13 a Respins². 14 a Nesocotit². 15 a Aruncat la distanță într-o anumită țintă. 16 a Aruncat din șa de către cal. 17 a (Fig) Disprețuit². 18 a Năpustit asupra cuiva. 19 sf (Trs) Azvârlitură. 20 sf (Îcs) De-a ~ a Joc de copii în care aceștia se întrec la aruncarea la distanță a unor obiecte. 21 sf (Îe) A da de-a ~ a A azvârli² (3). 22 sf (Îae) A rostogoli.

ASVÎRLIT I. sbst. Faptul de a (se) asvîrli. II. ASVÎRLITĂ (pl. -ite) sf. Distanța parcursă de un lucru care a fost asvîrlit: nu era departe casa bătrînului, numai aci..., două asvîrlite de la Calea Moșilor (SLV.). III. DE-A-ASVÎRLITA loc. adv. Joc de copii, cînd se asvîrle cu mingea, cu fructe, etc.

AZVÎRLITĂ, azvîrlite, s. f. (Transilv.) Distanță (relativ) mică, socotită dintr-un punct oarecare pînă la locul unde ar putea ajunge bătaia puștii, fuga unui cal, un obiect aruncat cu mîna etc. V. azvîrlitură. Nu era departe casa bătrînului... Numai aci, în apropierea oborului, două azvîrlite de la calea Moșilor, în dreapta. SLAVICI, N. II 4. ◊ Expr. De-a azvîrlita = numele unui joc, în care copiii se întrec să azvîrle cît mai departe o piatră, un băț etc. A da (cu ceva) de-a azvîrlita = a arunca (ceva) cît colo. Ia ciubărul la o parte, că acuși îl dau de-a azvîrlita. POP.

AZVÎRLITĂ, azvîrlite s. f. (Reg.) Distanță (relativ) mică, socotită dintr-un punct oarecare pînă la locul unde ar putea ajunge bătaia puștii, un obiect aruncat cu mîna etc. ◊ Expr. De-a azvîrlita = numele unui joc de copii care constă în azvîrlirea cît mai departe a unei pietre, a unui băț etc. A da (cu ceva) de-a azvîrlita = a arunca (ceva) cît colo. [Formă gramaticală: (în expr.) azvîrlita] – V. azvîrli.

asvârlită f. depărtare cât poate ajunge o piatră asvârlită, distanță mică.

azvârlită (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlitei, pl. azvârlite

azvârlită (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlitei, pl. azvârlite

azvârlită s. f., pl. azvârlite

de-a azvârlita loc. adv.

de-a azvârlita loc. adv.