BABETE, babeți, s. m. (Iht.) Zglăvoacă (1) (Cottus gobio). – Et. nec.^[1] modificată

babete sm [At: DEX² / Pl: ~eți / E: nct] (Iht) Peștele Cottus gobio Si: zglăvoacă.

babéte s.m. (iht.) Zglăvoacă (Cottus gobio). • pl. -ți. / etimol. nec.

BABETE, babeți, s. m. (Iht.) Zglăvoacă (1) (Cottus gobio). – Et. nec.

babetă² sf vz bavetă

babetă¹ sf [At: DEX² / Pl: ~te / E: babă + -etă] (Fam) Babă (1).

bavetă sf [At: DEX² / V: babe~ / Pl: ~te / E: fr bavette] 1 Partea de sus a unui șort. 2 Bărbiță. 3 Șorț de tablă montat deasupra coamei la acoperiș. 4 Apărătoare de cauciuc pusă la roțile din spate ale unui autovehicul, pentru a diminua stropirea.

băbete sm [At: ȘEZ. IV, 203 / Pl: ~eți / E: babă + -ete] (Mol; rar; prt) Babă (1).

babétă² s.f. v. bavetă.

babétă¹ s.f. (fam.) Femeie bătrînă; babă. • pl. -e. /babă + -etă.

bavétă s.f. 1 Șervet de pînză, de plastic etc. care se prinde sub bărbia copiilor mici, în timpul mesei; (fam.) bărbiță. 2 Partea de sus a unui șorț. 3 (constr.) Șorț de tablă, montat deasupra coamei, la acoperiș. 4 Apărătoare de cauciuc pusă la roțile din spate ale unui autovehicul, pentru a diminua stropirea roților. • pl. -e. și babétă s.f. /<fr. bavette.

BAVETĂ s.f. 1. Partea de sus a unui șorț. ♦ Șervețel care se leagă la gîtul copiilor cînd mănîncă; bărbiță. 2. Șorț de tablă care se montează deasupra coamei la acoperiș. 3. Apărătoare de cauciuc montată la fiecare din roțile (din spate) ale autovehiculelor pentru a diminua stropirea. [< fr. bavette].

BAVETĂ s. f. 1. partea de sus a unui șorț. ◊ șervețel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță. 2. șorț de tablă deasupra coamei la acoperiș. 3. apărătoare de cauciuc la roțile (din spate) ale autovehiculelor. (< fr. bavette)

BABETĂ ~e f. pop. rar Femeie bătrână; babă. /babă + suf. ~etă

BAVETĂ ~e f. Șorț mic (de pânză, de mușama sau de material plastic) care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bărbiță. [G.-D. bavetei] /<fr. bavette

babete s. m., pl. babeți

babetă (fam.) s. f., g.-d. art. babetei; pl. babete

babetă (bătrână) (fam.) s. f., g.-d. art. babetei; pl. babete

bavetă (bavețică; apărătoare) s. f., g.-d. art. bavetei; pl. bavete

babetă (fam.) s. f., g.-d. art. babetei; pl. babete

bavetă s. f., g.-d. art. bavetei; pl. bavete

babetă s. f., pl. babete

bavetă s. f., pl. bavete

bavetă (bavete), s. f. – Bărbiță, bavețică. Fr. bavette.

BABETE s. v. zglăvoacă.

babete s. v. ZGLĂVOACĂ.

BABETĂ s. v. babă, bătrână.

BAVETĂ s. bavețică, bărbiță, (rar) bărbie. (~ pentru copiii mici.)

babetă s. v. BABĂ. BĂTRÎNĂ.

BAVETĂ s. bavețică, bărbiță, (rar) bărbie. (~ pentru copiii mici.)