5 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALABAN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

balaban3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg) Mare1 (1).

balaban2 sm [At: ANTIPA, F. I. 76 / Pl: ~i / E: tc balâbân] (Iht; reg) Chefalul-mare (Mugii cephalus).

balaban1 sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 31 / Pl: ~i / E: tc balaban] (Orn; înv) Specie de șoim.

balabán2 s.m. (iht.; reg.) Chefal-mare (Mugil cephalus). pl. -i. /<tc. balâbân.

balabán1 s.m. (ornit.; înv.) Specie de șoim. • pl. -i. /<tc. balaban.

BALABAN1 sm. 🐦 O specie de șoim (CANT.) [comp. cuman. balaban, rus. balabanŭ].

BALABAN, balabani, s. m. (Zool.) Șoim. – Comp. cuman balaban.

Balaban m. numele unei insule în Ialomița și al unui pisc în munții Buzăului.

balaban m. 1. specie de șoim mic (termen învechit); 2. alt nume dat chefalului. [Turc. BALABAN].

balabán m. (rut. rus. turc. balaban). L.V. (Cant.) Un fel de șoĭm. Azĭ. Dun. de jos, Dobr. Chefal cu capu mare. (mügil cápito și mugil auratus).

bălăban sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Vas închis, confecționat din lemn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

balaban2 (reg.) adj. m., pl. balabani; f. balaba, pl. balabane

balaban1 (înv., reg.) s. m., pl. balabani

balaban2 (înv., reg.) s. m., pl. balabani

balaban1 (reg.) adj. m., pl. balabani; f. balabană, pl. balabane

balaban (șoim, pește) s. m., pl. balabani

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BALABAN, Alexandru T. (n. 1931, Timișoara), inginer chimist român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Cercetări teoretice și experimentale privind aplicații ale teoriei grafurilor în chimie, aromaticitatea, compușii heterociclici (săruri de piriliu, piridine etc.), compuși organici marcați.

BALABAN < tc. balaban o rasă de șoimi (Păs). 1. – mold. (Has), nume folosit de armeni și de poloni (Costin). 2. Bălăban (Ard I; Paș).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

balaban, balabani s. m. polițist

Intrare: Balaban
Balaban
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Balaban
Balaban nume propriu
nume propriu (I3)
  • Balaban
Intrare: balaban (adj.)
balaban2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balaban
  • balabanul
  • balabanu‑
  • balaba
  • balabana
plural
  • balabani
  • balabanii
  • balabane
  • balabanele
genitiv-dativ singular
  • balaban
  • balabanului
  • balabane
  • balabanei
plural
  • balabani
  • balabanilor
  • balabane
  • balabanelor
vocativ singular
plural
Intrare: balaban (s.m.)
balaban1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balaban
  • balabanul
  • balabanu‑
plural
  • balabani
  • balabanii
genitiv-dativ singular
  • balaban
  • balabanului
plural
  • balabani
  • balabanilor
vocativ singular
plural
Intrare: bălăban
bălăban
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

balaban, balabanisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.