16 definiții pentru baros
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BAROS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu utilizat la lucrările de fierărie, în minerit etc. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.
baros sn [At: MARIAN, ap. GCR. II, 335 / V: (rar) ~rău / Pl: ~oase, (rar) ~uri / E: rrm baros] 1 Ciocan foarte mare și foarte greu, folosit în fierărie. 2-3 (Îe) (A fi) între ~ și nicovală (A fi) în mare strâmtoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
barós s.n. Ciocan de oțel, foarte mare și greu, cu pana dreaptă, folosit în fierărie, minerit etc. • pl. -oase, -uri. /<țig. baros.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BAROS (pl. -oase) sn. 🔧 Ciocan mare și greu întrebuințat de fierari (🖼 388): barosul cel mare pe carele nici trei oameni nu-l puteau ridica, el se juca cu dînsul (ISP.); gloatele țigănești înarmate cu săcuri, și baroase (BD.-DEL.) [țig. baros < grec. βάρος].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BAROS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BAROS, baroase, s. n. Ciocan mare și greu, întrebuințat la forjarea metalelor sau la sfărîmatul pietrelor și care se mînuiește cu ambele mîini. Mai încoa, mai spre jumătatea orașului, nu i s-ar fi îngăduit să-și facă meseria care supără urechile, din pricină că ea se îndeplinea cu baroase și nicovale. PAS, L. I 71. Atîta încredere am avut în cumințenia și cinstea lui, că acum parcă mi-a dat cu barosul în frunte. REBREANU, P. S. 171. ◊ Expr. (A fi) între baros și nicovală = (a fi) între ciocan și nicovală, v. cioca n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BAROS, baroase, s. n. Ciocan mare și greu, întrebuințat la forjarea metalelor sau la sfărîmatul pietrelor. [Pl. și: barosuri] – Țig. baros.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BAROS ~oase n. Ciocan mare și greu, folosit, mai ales, în lucrările de fierărie. /<țig. baros
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
baròs n. ciocan greu de fierar: barosul cel mare... el se juca cu dânsul ISP. [Tig. BARÒ, mare].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
barós n., pl. oase (turc. variós, ciocan de sfărămat peatră, d. ngr. variá, dial. și varéus, cĭocan mare, ghioagă; vgr. „greutate”, Țig. barós, id.?). Iron. Ciocan mare țigănesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
baros s. n., pl. baroase
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
baros s. n., pl. baroase
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
baros s. n., pl. baroase
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BAROS s. (Bucov. și prin Transilv.) puțcă. (~ul fierarului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BAROS s. (Bucov. și prin Transilv.) puțcă. (~ fierarului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
baros (baroase), s. n. – Ciocan mare al fierarilor. Țig. baro „mare, important”, bares „foarte, extrem de” (Miklosich, Zig., 177; Hasdeu 2536; Graur, 124-6; Gáldi, Dict., 226), de unde provine și sp. bari „excelent” (cf. Corominas, I, 408). Der. baroi, s. m. (persoană importantă, zeflemea adresată țiganilor); baraon, s. m. (zeflemea adresată țiganilor), hapax al lui Ispirescu, ce pare a proveni din contaminarea cu faraon; barosan, adj. (important, imponent, care se bucură de considerație), pe care Gaur îl explică prin țig. baro san „ești mare”, și Iordan, BF, 274, prin baros -an, cf. Graur, BL, IV, 196; barosan, s. m. (persoană importantă; Arg., agent de poliție); barosănie, s. f. (grandoare); barosănește, adv. (minunat, magnific); barosăni, vb. (a se îmbogăți); boroi, s. m. (țigan); baragladină, s. f. (țigan, zeflemea sau formulă de adresare depreciativă), comp. din baro și bg. gladen „flămînd” (DAR) sau gadină „vietate, animal” (după ipoteza foarte riscantă a lui Philippide, Viața rom., I, 1916, p. 216, der. de la barangă); baron, s. n. (membru viril), cf. Juilland 157.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
baros, baroasesubstantiv neutru
- 1. Ciocan foarte mare și foarte greu utilizat la lucrările de fierărie, în minerit etc. DEX '09 DLRLCsinonime: puțcă
- Mai încoa, mai spre jumătatea orașului, nu i s-ar fi îngăduit să-și facă meseria care supără urechile, din pricină că ea se îndeplinea cu baroase și nicovale. PAS, L. I 71. DLRLC
- Atîta încredere am avut în cumințenia și cinstea lui, că acum parcă mi-a dat cu barosul în frunte. REBREANU, P. S. 171. DLRLC
- (A fi) între baros și nicovală = (a fi) între ciocan și nicovală, DLRLC
-
etimologie:
- baros DEX '98 DEX '09