3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BECHER, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei1. – Din tc. bekâr.

BECHER, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei1. – Din tc. bekâr.

becher1 sm [At: (a. 1823) IORGA, S. D. XII, 180 / Pl: ~i / E: tc bekâr] 1 (Fam) Burlac. 2 (Fig; reg) Ticălos.

becher s.m. (fam.) Burlac. Cum becher? – Adică necăsătorit (CAR.). • pl -i. /<tc. bekâr.

BECHER2, BICHER sm. Băn. Trans. 1 Cel ce se ține numai de petreceri și ștrengării 2 🐑 Ciobanul care se ridică a fi ortac cu stăpînul, căci are și el 100-200 de oi și ciobanii săi (VIC.) [ung. betyár].

BECHER1 sm. 1 Om neînsurat, celibatar, holteiu, burlac, flăcău: să fii ~, tot aș mai pricepe, dar om însurat...? (BR.-VN.) 2 Cal de poștă spetit (COST.); cal ce cade de oboseală (POL.) [tc. bekiar].

BECHER, becheri, s. m. (Familiar) Bărbat neînsurat; celibatar, burlac, holtei. Cum becher?Adică necăsătorit. CARAGIALE, O. I 177. Cîți becheri zgîrciți nu vor fi lingușit slugărește pe bătrînul monah. ODOBESCU, S. A. 273.

BECHER, becheri, s. m. (Fam.) Burlac. – Tc. bekîr.

BECHER ~i m. fam. Bărbat adult necăsătorit; flăcău tomnatic; holtei; burlac; celibatar. /<turc. bekâr

becher a. și m. 1. flăcău, neînsurat; 2. cal de poștă spetit. [Turc. BEKIAR, lit. fără ocupațiune (cf. burlac)].

bechér adj. m. și s. (turk. bekiar, celibatar, d. pers. bikiar, fără ocupațiune). Sud. Holteĭ, burlac.

bicher sm [At: HODOȘ, P. P. 176 / V: bec- / Pl: ~i / E: mg betyár] 1 (Trs; Ban) Om ștrengar și chefliu. 2 (Reg) Cioban ajuns asociat al stăpânului.

bicher s.m. (reg.) Om care se ține numai de petreceri, de chefuri și de ștrengării. Toți bicherii te sărută (POP.). • pl. -i. /<magh. betyár „șmecher”, „ștrengar”.

BECHERAȘ sm. dim. BECHER21 (vorb. despre un cal): Călișorul meu. Becherașul meu (TEOD.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

becher (burlac) (reg.) s. m., pl. becheri

becher (înv.) s. m., pl. becheri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BECHER s., adj. v. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit.

becher s., adj. v. BURLAC. CAVALER. CELIBATAR. FLĂCĂU. HOLTEI. NECĂSĂTORIT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

becher (becheri), s. m. – Burlac, holtei. – Mr., megl. bichiar. Tc. bekar (Roesler 589; Șeineanu, II, 42; Lokotsch 284; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπεϰιάρης, alb. betsar, bg. bekjar.Der. becherie, s. f. (burlăcie). Cf. bicher.

bicher (bicheri), s. m. – (Trans.) Pramatie, chefliu. Mag. betyár „flăcău de la țară; petrecăreț” (DAR). Pare a fi cuvînt din aceeași rădăcină primitivă ca și becher.Der. bicheresc, adj. (chefliu); bicheri, vb. (Trans., a chefui; Mold., a trudi).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bicher, bicheri, s.m. (reg.) 1. om petrecăreț, chefliu, ștrengar. 2. cioban înstărit, asociat cu stăpânul.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BECHER subst. holtei < tc. bek’ar. 1. Becher/iul (Ard; Sd XXII); -eie, olt. (T-Jiu). 2. Bicheru Ienache, 1831 (Acte Sc). Pentru ambele forme, cf. var. ard. bicher „scandalagiu, tîlhar” < magh, betyár „hoț, hoinar”, cuvînt înrudit cu cel turcesc (com. Al. Cristurean).

Intrare: Becher
Becher nume propriu
nume propriu (I3)
  • Becher
Intrare: becher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becher
  • becherul
  • becheru‑
plural
  • becheri
  • becherii
genitiv-dativ singular
  • becher
  • becherului
plural
  • becheri
  • becherilor
vocativ singular
  • becherule
  • bechere
plural
  • becherilor
Intrare: bicher
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicher
  • bicherul
  • bicheru‑
plural
  • bicheri
  • bicherii
genitiv-dativ singular
  • bicher
  • bicherului
plural
  • bicheri
  • bicherilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becher
  • becherul
  • becheru‑
plural
  • becheri
  • becherii
genitiv-dativ singular
  • becher
  • becherului
plural
  • becheri
  • becherilor
vocativ singular
  • becherule
  • bechere
plural
  • becherilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

becher, becherisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.