4 definiții pentru belitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
belitură [At: LET. I A 102/36 / Pl: ~ri / E: belit + -tură] 1 sf Julitură. 2 sfp (Fig; înv) Jefuire (de bani). 3 sf (Îrg; în batjocură) Vită slabă.
‡BELITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Jupuitură, rana ce se vede pe locul unde s’a jupuit pielea ¶ 2 familiar Despuiere de averi, jupuială, exacțiune: aceste răutăți și belituri ce făcea Aron-Vodă, neputînd suferi țara (N.-COST.) [beli].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
belitúră f., pl. ĭ. Loc belit (jupuit). Fig. Jaf (Let. 1, 473).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
belitură, belituri s. f. 1. copil obraznic. 2. lucru de calitate inferioară.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: belitură
belitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |