BOIEREȘTE adv. Ca boierii. – Boier + suf. -ește.

boierește av [At: SBIERA, P. 4 / E: boier¹ + -ește] 1 Specific boierului¹ (1). 2 Care se referă la boier¹ (1). 3 Care provine de la boier¹ (1). 4 De boier¹ (1). 5 (Îe) A juca ~ A dansa boiereasca (8).

boierește adv. Ca boierii. ◊ Expr. A o duce boierește = a trăi foarte bine. A dormi boierește v. dormi. • /boier + -ește.

BOIEREȘTE adj. Ca boierii: a trăi ~; fu îmbrăcat ~ (RET.).

BOIEREȘTE adv. Ca boierii. – Boier + suf. -ește.

BOIEREȘTE adv. În felul sau după obiceiul boierilor, ca un boier, fără a munci, exploatînd pe alții, huzurind. Ar fi putut să fie cel mai bogat om și să trăiască boierește. SBIERA, P. 4. Înțelegi, cucoană, de ce mă aflu aici în leș, pe la ceasu aista, în loc de a horăi boierește la moșie... după obicei? ALECSANDRI, T. I 169.

BOIEREȘTE adv. Ca boierii; fig. foarte bine. – Din boier + suf. -ește.

BOIEREȘTE adv. 1) În felul boierilor; ca boierii. 2) fig. Foarte bine. A trăi ~. [Sil. bo-ie-] /boier + suf. ~ește

boieri [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: ~resc / E: boieri] 1-2 vtr (Înv) A (se) face boier (1). 3 vr (Fig) A trăi ca un boier (1). 4 vr (Fam) A face pe boierul (1). 5 vt (Îpf; irn) A infecta pe cineva cu o boală venerică.

boieri vb. IV. 1 tr. (înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. Și iată-l pe Stoica boierit de Vodă (GAL.). 2 refl. (fam.) A trăi, a se comporta ca un boier; a avea pretenții de boier. • prez.ind. esc. /boier + -i.

BOIERI (-eresc) I. vb. tr. 1 A ridica la rangul de boier, a face boier: i-a dăruit cu hrisov o moșie... și pe deasupra l-a și boierit (CAR.) ¶ 2 Fig. A înnobila: am voit să boierim limba (JIP.). II. vb. refl. 1 A deveni boier ¶ 2 A începe să trăească ca boierii, să aibă apucături de boier ¶ 3 familiar: A se fuduli, a se mîndri ¶ 4 iron. 🩺 pop. A căpăta o boală venerică.

BOIERI, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (În orînduirea feudală din Țările Romînești) A ridica (pe cineva) la rangul de boier, a face (pe cineva) boier (prin conferirea unei dregătorii). Și iată-l pe Stoicea: boierit de vodă. GALACTION, O. I 51. După bătălia de la Cosmin, [Ștefan] îl boieri, ș-acum e în divanul țării. DELAVRANCEA, A. 103. Cu cîte daruri și cinste l-a-ncărcat caimacanul pe Negoiță... I-a dăruit cu hrisov o moșie, s-o stăpînească de veci, și pe d-asupra l-a și boierit. CARAGIALE, O. III 45. Refl. Corbeo, maică, mai trăiești? Că, de cînd te-ai boierit, Maica nu te-a mai zărit! TEODORESCU, P. P. 532. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, adoptînd o atitudine comodă în viață, disprețuind munca, lăsîndu-se servit de alții. Ei, fir-ați ai dracului, vă boierirăți și aveți slugă și voi! PAS, L. I 97. Iaca măi! Nu cumva s-o boierit? ALECSANDRI, T. 913.

BOIERI, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de boier. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, disprețuind munca. – Din boier.

A BOIERI ~esc tranz. înv. A conferi titlul de boier; a face boier. [Sil. bo-ie-] /Din boier

A SE BOIERI mă ~esc intranz. fam. (despre persoane) 1) A căpăta apucături de boier. 2) A se comporta ca un boier; a o face pe boierul. [Sil. bo-ie-] /Din boier

boierì v. 1. a face pe cineva boier (punându-l în slujbă); 2. a da cuiva rangul de boier; 3. a se fuduli, a se lenevi.

2) boĭerésc v. tr. (d. boĭer, ca rus. boĭaritĭsĕa, a se boĭeri). Fac boĭer, daŭ pitac de boĭerie. V. refl. Fac pe boĭeru, mă fudulesc. Mă lenevesc: na, că s’a boĭerit țopîrlanu!

boierește adv. (sil. bo-ie-)

boieri (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boieresc, 3 sg. boierește, imperf. 1 boieream; conj. prez. 1 sg. să boieresc, 3 să boierească

boieri (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boieresc, imperf. 3 sg. boierea; conj. prez. 3 să boierească

boieri vb. (sil. bo-ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boieresc, imperf. 3 sg. boierea; conj. prez. 3 sg. și pl. boierească

BOIEREȘTE adv. (fig.) domnește. (A dormit ~.)

*BOIEREȘTE adv. (fig.) domnește. (A dormit ~.)

BOIERI vb. (înv.) a căftăni.

BOIERI vb. (înv.) a căftăni. (A ~ un răzeș.)