14 definiții pentru borâtură
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BORÂTURĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.
BORÂTURĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
borâtură sf [At: PRAV. MOLD. 59 / Pl: ~ri / E: borî + -tură] (Pop) 1 Vomă. 2 (Fam) Epitet injurios dat cuiva. 3 (Pop; nrc) Spermă. 4 (Pop; îe) – de strigă Materie mucoasă ce se consideră a fi produsă de strigă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vărsătură sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 162 / Pl: ~ri / E: vărsa + -ătură] 1-2 (Îrg) Vărsare (16-17). 3 (Reg) Braț al unei ape curgătoare. 4 (Asr) Revărsare a unei ape. 5 (Asr) Întindere de apă provenită din revărsări. 6 (Reg) Loc pe care s-au depus aluviuni în urma revărsării unei ape. 7 (Reg) Urmă săpată în pământ de șiroaie sau de torente. 8 (Mpl) Act reflex prin care conținutul stomacului este eliminat (violent) prin esofag și pe gură. 9 (Ccr) Ceea ce a fost vomitat. 10 (Îdt) Turnare1 (a unui metal). 11 (Îdt; ccr) Obiect obținut prin turnarea1 unui metal. 12 (Îvr) Pantă1. 13 (Reg; lpl) Mușuroaie2 de cârtiță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
borîtură s.f. (pop.) Ceea ce se vomită; vomă. ♦ (fam.; vulg.) Epitet injurios dat unei persoane. • pl. -i. /borî + -tură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BORÎTURĂ, borîturi, s. f. (Popular) Ceea ce se vomitează; vărsătură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BORÎTURĂ, borîturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită; vărsătură. – Din borî + suf. -(i)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
borîtúră f. pl. -ĭ. Triv. Mîncare borîtă. V. bolbotină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vărsătúră f., pl. ĭ. Lucru vărsat. Mîncare vărsată din stomah (triv. borîtură): holera se caracterizează pin vărsăturĭ și diareĭe (V. bolbotină). Locu unde se varsă un răŭ (gură).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
borâtură (pop.) s. f., g.-d. art. borâturii; pl. borâturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
borâtură (pop.) s. f., g.-d. art. borâturii; pl. borâturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
borâtură s. f., g.-d. art. borâturii; pl. borâturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BORÂTURĂ s. v. vărsătură, vomare, vomă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
borîtură s. v. VĂRSĂTURĂ. VOMARE. VOMĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
borâtură, borâturi s. f. (peior.) țigan.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
borâtură, borâturisubstantiv feminin
-
- 1.1. Epitet injurios dat cuiva. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Borî + sufix -tură. DEX '98 DEX '09