opțiuni
  • info
13 definiții pentru borâtură

Explicative DEX

BORÂTURĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

BORÂTURĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

borâtură sf [At: PRAV. MOLD. 59 / Pl: ~ri / E: borî + -tură] (Pop) 1 Vomă. 2 (Fam) Epitet injurios dat cuiva. 3 (Pop; nrc) Spermă. 4 (Pop; îe) – de strigă Materie mucoasă ce se consideră a fi produsă de strigă.

borîtură s.f. (pop.) Ceea ce se vomită; vomă. ♦ (fam.; vulg.) Epitet injurios dat unei persoane. • pl. -i. /borî + -tură.

BORÎTURĂ (pl. -turi) sf. Vărsătură, mîncarea (sau băutura) dată afară din stomac pe gură [borî].

BORÎTURĂ, borîturi, s. f. (Popular) Ceea ce se vomitează; vărsătură.

BORÎTURĂ, borîturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită; vărsătură. – Din borî + suf. -(i)tură.

borîtúră f. pl. -ĭ. Triv. Mîncare borîtă. V. bolbotină.

Ortografice DOOM

borâtură (pop.) s. f., g.-d. art. borâturii; pl. borâturi

borâtură (pop.) s. f., g.-d. art. borâturii; pl. borâturi

borâtură s. f., g.-d. art. borâturii; pl. borâturi

Argou

borâtură, borâturi s. f. (peior.) țigan.

Sinonime

BORÂTURĂ s. v. vărsătură, vomare, vomă.

borîtură s. v. VĂRSĂTURĂ. VOMARE. VOMĂ.

Intrare: borâtură
borâtură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borâtură
  • borâtura
plural
  • borâturi
  • borâturile
genitiv-dativ singular
  • borâturi
  • borâturii
plural
  • borâturi
  • borâturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

borâtură, borâturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Borî + -tură. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.