botos, ~oasă a [At: COSTINESCU / Pl: ~oși, ~oase / E: bot¹ + -os] 1 Care are botul mare sau gros. 2 (Fig) Supărat. 3 (Înv; îe) A rămâne ~ A rămâne cu botul umflat. 4 (Fig) Care este fără rușine Si: îndrăzneț, obraznic.

botos, -oasă adj. (pop.; despre oameni) 1 Cu gura mare, în formă de bot. Celălalt... oglindea pe fața-i rînjitoare și botoasă josnicia cea mai murdară (CAR.). ♦ (subst.) Persoană cu gura mare și urîtă. 2 Fig. Bosumflat, supărat. Coana Anica, botoasă se uita rău pe sub gene (IBR). ◊ Expr. (înv.) A rămîne botos = a nu izbuti într-o acțiune întreprinsă; a rămîne cu buzele umflate. 3 Fig. Care este fără rușine; obraznic, arogant. Te știu că ești botos (PAS). • pl. -oși, -oase. /bot + -os.

BOTOS adj. 1 Cu botul mare, gros ¶ 2 Fig. familiar Bosumflat: stăteau botoși un ceas, două, și pe urmă se aruncau unul în brațele celuilalt (GRL.) ¶ 3 familiar Obraznic, nerușinat: să-l dai afară ca pe-un obraznic,... că e ~ (CAR.).

BOTOS, -OASĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot. Celălalt... oglindea pe fața-i rînjitoare și boioasă josnicia cea mai murdară. M. I. CARAGIALE, C. 45. 2. Fig. Supărat, bosumflat. Duțu a stat tot timpul mesei botos. C. PETRESCU, A. 450. Dar ce ai, puiule, de ești așa botos? CONTEMPORANUL, VI_I 114. ◊ Expr. A rămîne botos = a nu reuși într-o acțiune întreprinsă; a rămîne cu buzele umflate. 3. (Familiar) Obraznic, îndrăzneț. Te știu că ești botos! îl repezi preotul. PAS, L. I 14.

BOTOS, -OASĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic. – Din bot + suf. -os.

BOTOS ~oasă (~oși, ~oase) depr. 1) (despre persoane) Care are gura mare (ca un bot). 2) Care își manifestă nemulțumirea, bosumflându-se. 3) fig. Care nesocotește buna cuviință, amestecându-se în treburile altora. /bot + suf. ~os

botos a. 1. cu botul gros; 2. fam. obraznic, nerușinat.

botós, -oásă adj. (d. bot). Cu botu proeminent. Fig. Fam. Bosunflat. Obraznic.

botâș sm vz botoș

botâu² sm vz botoș

botoș sm [At: MARIAN, INS. 400 / V: botâz, botuș / Pl: ~i / E: nct] (Ent; Buc; Trs) Căpușă (Ivodes).

botoși smp vz botâș

botuș sm vz botoș

bòtoși m. pl. soiu de opinci. [Ung. BOTOS, încălțăminte de pâslă].

botóș m. (ung. botos, pantof de pîslă). Munt. Dobr. Pantof grosolan de pĭele. – În Suc. bótăș, opincă în formă de papuc.

botos adj. m., pl. botoși; f. botoasă, pl. botoase

botos adj. m., pl. botoși; f. botoasă, pl. botoase

botos adj. m., pl. botoși; f. sg. botoasă, pl. botoase

+botoș s. m., pl. botoși

botoș, botuș Există o serie de nume de încălțăminte cu forme foarte asemănătoare, astfel încît adesea ele sînt amestecate. La DDRF găsim botuș (dicționarul nu notează accentul) „gheată de copil”. Îl întâlnim apoi în DU: botoși „soi de opinci”, din magh. botos „încălțăminte de pîslă”, apoi cu aceeași etimologie, la TDRG bo'tăș, bo'toș, bo'tuș „gheată ordinară, fără vîrf, făcută din pielea jupuită de pe picioarele de dinapoi ale vitelor”. La DA informațiile se înmulțesc : găsim pe de o parte botîș din munții Sucevei), cu înțeles ca la Tiktin, și bo'toși „încălțăminte turcească ce acopere numai vîrful degetelor” (după H., I, p. 253), pentru a cărui etimologie se trimite la bătuș, dar și la cuvîntul unguresc, iar pe de altă parte, sub forma bătus (din Brașov), „”gheată de copil„ cu varianta botuș de la Cihac). De astă dată etimologia, este bg. бътуш (ботуш) ”cizmă„, dar se trimite și la botîș. Prima formă bulgărească e inserată în Berneker, a doua și în рське. Alături există în DA diminutivul bătușei ”încălțăminte de lînă pentru copii mici„ (din Făgăraș și Țara Oltului). La Scriban nu apare decât boto'ș, din Muntenia și Dobrogea, cu înțelesul de ”pantof grosolan de piele„ și cu varianta botăș din Suceava ”opincă în formă de papuc„, iar etimologia, pentru ambele este magh. botos. Diminutivul butușel ”papuc de copil mic„ este atestat în Lex. Reg. (p.76, din Rîmnicul-Vîlcea), iar în București circulă sub forma botușei (vezi botoșeii, ,,Magazinul”, 9. XII. 1961, p. 6, col. 6). Din cele arătate se desprinde clar situația: un cuvînt maghiar cu accentul pe inițială, cu sensul de încălțăminte pentru adulți, altul bulgar, cu accentul pe finală (sub forma diminutivului diferențierea aceasta nu mai apare), cu înțelesul de „încălțăminte pentru copii mici”. Cuvântul maghiar apare în secolul al XV-lea și provine din fr. bottes (Bárczi) ; același cuvînt francez, sub forma singularului a pătruns în mai toate limbile slave (Berneker), dar numai bulgara i-a adăugat sufixul -uš (diminutivul în bulgărește este бοтўшка).

botos, -oasă, botoși, -oase s. m., s. f., adj. 1. (persoană) cu buze groase; afectat de prognatism 2. (individ) obraznic, arogant 3. (om) bosumflat

BOTOS adj. v. arogant, bosumflat, impertinent, insolent, ireverențios, îmbufnat, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș.

botos adj. v. AROGANT. BOSUMFLAT. IMPERTINENT. INSOLENT. IREVERENȚIOS. ÎMBUFNAT. ÎNDRĂZNEȚ. NECUVIINCIOS. NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUȘINAT. OBRAZNIC. SEMEȚ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ.

BOTOȘ s. v. căpușă.

botoș s. v. CĂPUȘĂ.

Botos ≠ voios zâmbăreț

BOȚOS adj. (Mold.) Noduros. Picioare înalte și la genunchi boțoase. CANTEMIR, IST. Etimologie: boț + suf. -os. Vezi și boț, boți. adjectiv corectat(ă)