opțiuni
  • info
3 definiții pentru brucă

Explicative DEX

brucă sf [At: DA / Pl: ~uci / E: it brocco cf srb bruvka] (Rar) Băț ascuțit la unul dintre capete, cu care se ațâță focul.

BRUCĂ sf. Olten. Băț cu care se sgîndărește focul [srb. bruklje].

Etimologice

brucă (-ci), s. f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche. – Der. bruci, vb. (a ațîța; a înțepa); brucer (var. brucelnic), s. n. (băț cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s. n. (agrafă); bruceală, s. f. (acțiunea de a face găuri cu un băț pentru a pune sămînța); brucitură, s. f. (gaură pentru sămînță).

Intrare: brucă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brucă
  • bruca
plural
  • bruci
  • brucile
genitiv-dativ singular
  • bruci
  • brucii
plural
  • bruci
  • brucilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brucă, brucisubstantiv feminin

  • 1. rar Băț ascuțit la unul dintre capete, cu care se ațâță focul. MDA2 CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.