22 de intrări

70 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURETE, bureți, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mâncat bureți! = doar n-am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (și la sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. – Lat. *boletis sau refăcut din bureți (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

burete sm [At: TETRAEV. (1574) 252 / Pl: ~eți / E: lat *boletis] 1 Nume generic dat unor ciuperci Si: spongie. 2 (Pfm; îe) Doar n-am mâncat ~eți nebuni Doar n-am înnebunit! 3 (Reg; îc) ~-acru (sau ~-iute, ~-amar, ~-galben, ~eți-albi, ~eți-de-spin, ~eți-lucii, ~eți-usturoi, ~eți-vineți) Ciupercă comestibilă, care crește în pădure vara și toamna, cu pălăria alb-gălbuie, cu piciorul alb, gros, scurt și cărnos, cu carne albă și piperată Si: (reg) coreani, hulubițe, iuțani, iuțari, iuțăi, iuțișori, lăptucă, usturoi, pâinea pădurii, piperuș, râșcov (Lactarius piperatus). 4 (Reg; îc) ~-bălos Ciuperca necomestibilă Hygrophorus eburneus. 5 (Reg; îae) Ciupercă necomestibilă care crește pe pământ, în pădurile de brad și de fag, cu miros neplăcut, cu pălărie galben-roșietică, cu piciorul alb, gros, plin, cu carne albă, grețoasă (Russula foetens). 6 (Reg; îc) ~-bubos (sau ~-pestriț) Ciuperca toxică Amanita pantherina. 7 (Reg; îc) ~-crăiesc (sau ~-domnesc) Ciuperca necomestibilă Bolbitius vitellinus. 8 (Reg; îc) ~-de-bubă, ~-domnesc (sau ~-de-inimă, ~-pucios, ~-puturos) Ciuperca necomestibilă Phallus impudicus Si: (reg) boțiți, bozur, ciuperca bubii. 9 (Reg; îc) ~-de-casă (sau ~-de-pivniță) Ciupercă necomestibilă care crește în locuri umede și întunecoase, spongioasă Si: (reg) ciupercă de casă (Merulius lacrymans). 10 (Reg; îc) ~-de-conopidă (sau ~ți-de-veveriță) Ciuperca comestibilă Ramaria coralloides Si: (reg) creasta cocoșului, crețișoară, curălice, laba mâței, laba ursului. 11 (Reg; îc) ~-de-mesteacăn Ciupercă necomestibilă care crește în pădure, pe pământ, cu pălărie cărnoasă, de culoarea scorțișoarei, cu picior gros, cu carne parfumată (Cortinarius cinnamomeus) Si: (reg) pâinișoare, ciuculem, ciuculați, ciuculeți. 12 (Reg; îc) ~-de-nuc Ciuperca necomestibilă Polyporus squamosus Si: (reg) păstrăv. 13 (Reg; îc) ~-de-prund (sau ~-de-rouă, ~-pestriț) Ciupercă comestibilă care crește în pădure, cu pălărie galben-brună, cu carne albă, cu gust amar (Collybia esculenta) Si: (reg) pestriță. 14 (Reg; îc) ~-de-soc Ciuperca necomestibilă Auricularia auriculavia-judae Si: drehle. 15 (Reg; îc) ~-de-spin Ciuperca comestibilă Russula alutaceea Si: pâinișoară, vinețică. 16 (Reg; îae) Ciuperca comestibilă Russula grisea Si: (reg) vinețele, vinețică. 17 (Reg; îc) ~-de-stejar (sau ~-de-gorun) Ciuperca necomestibilă Daedalea quercina Si: iască. 18 (Reg; îae) Ciupercă comestibilă, care crește pe trunchiurile arborilor, cu pălărie roșie Si: (reg) burete roșu de stejar, limba boului, păstrăvi roșii de stejar (Fistulina hepatica). 19 (Reg; îc) ~-domnesc (sau ~-crăiesc) Ciuperca comestibilă Tricholoma equestre. 20 (Reg; îc) ~-dulce Ciuperca comestibilă care crește în pădurile de fag sau de brad, cu pălăria roșcat-aurie și cu carnea albă, gustoasă, parfumată și care conține un suc alb, dulceag (Lactarius volenus) Si: (reg) lăptucă, pâinișoare, râșcov, vinețea, vinețică cu lapte. 21 (Reg; îc)~-roșu Ciuperca necomestibilă Hygrophorus coccinus. 22 (Reg; îae) Ciuperca necomestibilă Hygrophorus niveus. 23 (Reg; îae) Plantă erbacee care crește spontan, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri lungi, vâscoși, cu frunze lungi și ovale, cu flori galbene cu pete violet Si: (reg) măsălariță (Hygrophorus niger). 24 (Reg; îc) ~-șerpesc Ciupercă comestibilă cu pălăria mamelonată, cu piciorul înalt, fistulos și cu came albă, plăcut mirositoare Si: (reg) pălăria șarpelui (Lepiota procera). 25 (Reg; îc) ~-țepos Ciuperca comestibilă, care crește în pădurile de fag și de brad, cu pălăria ruginie, care prezintă țepi pe partea concavă și cu carnea albă Si: (reg) flocoșel (Hydrum repandum). 26 (Reg; îc) ~-vânăt Ciupercă comestibilă care crește în pădure, de culoare violet, cu pălăria cărnoasă și piciorul păros Cortinarius violaceus. 27 (Reg; îc) ~le-calului Ciuperca necomestibilă Coprinus macrorrhizus. 28 (Reg; îc) -le-cerbilor Ciupercă necomestibilă, care crește și la lumină, de formă sferică, galben-citron, cu carnea albă, marmorată sau albăstruie și cu miros neplăcut Si: (reg) bășina-porcului (Scleroderma aurantiacum). 29 (Reg; îc) ~le-oilor Ciuperca comestibilă Polyporus ovinus. 30 (Reg; îac) Ciupercă comestibilă care crește pe mușchi în pădurile de fag și brad, rigidă, cărnoasă, albă și plăcut mirositoare (Polyporus confluens). 31 (Reg; îc) ~le-vacii Ciupercă comestibilă care crește în păduri, în regiunea alpină, cu pălăria galben-roșietică și care secretă un suc alb, dulce-acrișor (Lactarius subdulcis). 32 (Reg; îc) ~eți-călugărești Ciupercă comestibilă care crește pe trunchiul stejarilor cu pălării numeroase, brun-cenușii, imbricate și reunite prin pedicule într-un singur trunchi, cu carnea albă, plăcut mirositoare (Polyporus frondosus). 33 (Reg; îc) ~eți-de-fag Ciuperca comestibilă Dryodon crinaceus. Si: (reg) buzdugea, nitorcă-sură, păstrăvi. 34 (Reg; îc) ~de-iarbă (sau ~de-pajiște) Ciuperca necomestibilă Marasmius alliaceus Si: (reg) bureciori, ciocărți, ciuciulași, cocărle. 35 (Reg; îc) ~eți-de-mesteacăn Ciuperca necomestibilă Placodes betulinus. 36 (Reg; îc) ~eți-de-rouă Ciupercă comestibilă, care crește pe bălegar, cu pălăria conic-cilindrică roșie-brună Si: (reg) bureavi, cuișoare (Marasmius oreades). 37 (Reg; iac) ~eți-de-spin Ciupercă comestibilă, care crește în pădurile de fag și de stejar, cu pălăria cărnoasă, roșie-violetă, cu piciorul neted, alb sau roz, cu carnea dulce și plăcut mirositoare Si: (reg) pâinișoare (Russula lepida). 38 (Reg; îc) ~eți-de-veveriță (sau ~-creț, ~-de-conopidă) Ciupercă comestibilă, care crește în pădurile de fag și de brad, cu tulpina cărnoasă, neregulată, alburie, ramificată inegal, cu came suculentă Si: (reg) barba caprei, creasta cocoșului, mărgean, opintic, rămurele (Ramaria botrytis). 39 (Reg; îc) ~ți-lucii-țigănești Ciuperca necomestibilă Hygrophorus niveus. 40 (Reg; îc) ~eți-pestriți (sau ~-pipărat, ~-veninos, ~le șarpelui, ~eți șerpești) Ciuperca toxică Amanita muscaria Si: (reg) muscar, muscariță, pălăria șarpelui, pistriț, prostia calului. 41 (Reg; îc) ~eți-popești (sau ~-grași) Ciuperca toxică Boletus calopus Si: (reg) ghebe, hribe. 42 (Reg; îc) ~-vinete Ciuperca comestibilă Russula cyanoxatha. 43 (Îc; lpl) ~-de-mare Încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicoase sau calcaroase (Spongiaria). 44 (Lsg) Animal din această încrengătură. 45-46 Scheletul poros al acestui animal (sau obiect sintetic similar) care, având capacitate mare de absorbție, este folosit la șters și la spălat.[1] corectat(ă)

  1. Romaria colloraides → Ramaria coralloides, Romaria botrytis → Ramaria botrytis — Ladislau Strifler

burete s.m. 1 (bot.) Nume generic dat mai multor specii de ciuperci din familia boletacee. ◊ Expr. (fam.) Doar n-am mîncat bureți = doar n-am înnebunit! A-i toca cuiva gura (la) bureți = a vorbi repede, spunînd lucruri neînsemnate, palavre; a vorbi verzi și uscate. (Parcă) a mîncat bureți v. mînca. ◊ Compuse: burete-acru (sau -alb, -galben, -iute, -lăptos, -piperat, -usturos) ori bureți-lucii (sau -de-spin, usturoi, -vineți) = ciupercă comestibilă, cu pălăria albă, sferică, cu piciorul alb, scurt, gros și cărnos, cu carnea tare și piperată (Lactarius piperatus); bureți-călugărești = ciupercă comestibilă care crește pe trunchiul stejarilor, cu pălării numeroase, brun-cenușii, imbricate și reunite prin pedicule într-un singur trunchi, cu carnea albă, plăcut mirositoare (Polyporus frondosus); bureți-de-rouă = ciupercă comestibilă care crește pe bălegar, cu pălăria conic-cilindrică de culoare roșie-brună; burete-bălos = a) numele unei ciuperci necomestibile (Hygrophorus eburneus); b) băloșel (Russula foetans); burete-bubos (sau -pestriț) = ciupercă otrăvitoare, cărnoasă, de culoare cafenie-cenușie, cu numeroși solzi albi pe suprafața pălăriei, care are marginea striată (Amanita pantherina); burete-crăiesc (sau -domnesc) = a) ciupercă comestibilă (Tricholoma equestre); b) ciupercă necomestibilă (Bolbitius vitellinus); burete-de-bubă (și -de inimă, -pucios, -puturos) ciupercă necomestibilă (Phallus impudicus); burete-creț = opintici (Ramaria flava); burete-de-casă (sau -de-pivniță) = ciupercă necomestibilă, de culoare galben-ruginie, care crește în locuri umede și întunecoase, pe lemnul putred (Merulius lacrymans); burete-de-conopidă sau bureți-de-veveriță = tocmăgel (Ramaria formosa); burete-de-gîze (sau -șerpesc) = ciupercă otrăvitoare, cu pălăria de culoare roșie, acoperită cu solzi albi sau gălbui, cu piciorul alb, înconjurat de resturi de volvă (Amanita muscaria); burete-de-iască = văcălie (Fomes fomentarius); burete-de-mai = nicorete (Tricholoma georgii); burete-de-mesteacăn (sau -călugăresc) = pitarcă (Boletus scaber);burete-dulce; burete-roșu; burete-țepos; buretele-calului; buretele-cerbilor; buretele-oilor; buretele-vacii; bureți-de-fag; bureți-de-iarbă; bureți-de-pajiște; burete-de-conopidă; burete-pipărat; burete-veninos; bureți-grași; bureți-popești. ♦ Spec. Hrib, mînătarcă (Boletus edulis). 2 (zool.; la pl.) Încrengătură de nevertebrate marine, rar dulcicole, fixate de stînci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase, calcaroase sau din fibre de spongină (Spongiaria); (și la sg.; și burete- de-mare) animal care face parte din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, are numeroase întrebuințări. ♦ Obiect făcut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc, material plastic etc.), bun absorbant, folosit la baie, bucătărie etc. ◊ Expr. A șterge (ceva) cu buretele v. șterge. A trage (peste ceva) cu buretele v. trage. A trece (peste ceva) cu buretele v. trece. 3 Analog, (tehn.) Partea cea mai umflată a butucului de la roțile carului, în care sînt făcute orificiile prin care intră capetele spițelor. • pl. -ți. /lat. *bolētis, -em <lat. boletus, -i; cf. gr. βωλίτης.

BURETE bureți, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mâncat bureți = doar n-am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) Încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (și la sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. – Lat. *boletis sau refăcut din bureți (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

BURETE, bureți, s. m. I. Nume generic dat unor plante criptogame parazitare de forme diferite, de obiceii formate dintr-un picior spongios cu o pălărie cărnoasă, la capătul superior; unii bureți sînt comestibili, alții sînt foarte otrăvitori; ciupercă. Burete alb. Burete creț. Burete de rouă. Burete pucios.Fără să vreau, aflasem și eu, păcătosul, cîte ceva din tainele călugărești... umblînd vara cu băieții după... bureți, prin părțile acele, de unde prinsesem și gust de călugărie. CREANGĂ, A. 122. ◊ Expr. A-i toca (cuiva) gura bureți = a vorbi verzi și uscate, a flecari, a palavragi. Doar n-am mîncat bureți! = doar n-am înnebunit! II. 1. Animal din încrengătura spongierilor, cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fibre elastice și rezistente, uneori calcaroase sau silicioase; trăiește în, tufe dese, fixat pe stîncile submarine; spongie. 2. Obiect făcut din scheletul spongiei (sau din cauciuc) și care, datorită proprietății sale de a absorbi lichidele, se întrebuințează ca obiect de toaletă, la ștersul tablei de scris etc. Burnița din negură, ca dintr-un burete, o pacoste de apă borbonată. D. ZAMFIRESCU, R. 259.

BURETE bureți, s. m. 1. (Bot.) Ciupercă. ◊ Expr. Doar n-am mîncat bureți! = doar n-am înnebunit! 2. Animal din încrengătura spongierilor, avînd corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fibre elastice și rezistente, care trăiește în tufe dese, fixat pe stîncile submarine (Spongia officinalis); spongie. ♦ Obiect făcut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc) și care, datorită proprietății sale de a absorbi lichidele, se întrebuințează ca obiect de toaletă, la ștersul tablei de scris etc. – Lat. *boletis (= boletus).

BURETE ~ți m. 1) Specie de ciuperci. ~-alb. ~-pucios. ◊ Doar n-am mâncat ~ți doar n-am înnebunit. 2): ~-de-mare animal marin, nevertebrat, având scheletul format dintr-o rețea de fibre elastice, care își duce viața în colonii masive, prins de stâncile subacvatice. 3) Obiect spongios, făcut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc poros), servind la spălat, la șters tabla și în alte scopuri. /<lat. boletis

burete m. 1. gen de ciuperci în majoritate bune de mâncat, numite și mânătărci (Boletus edulis); 2. mâncare făcută din bureți comestibili; 3. substanța unui zoofit marin, ușoară, elastică și poroasă, care înghite lichidele (Spongia): suge ca un burete; 4. bucată de burete pentru șters sau spălat; 5. pl. capetele căpățânei de roată. [Lat. BOLETUS].

buréte m. (lat. bolétus, d. vgr. bolites, o cĭupercă comestibilă; it. boleto, pv. cat. bolet, vfr. boloi). Un fel de cĭupercă bună de mîncat și hrib și mînătarcă (bolétus edúlis). Spongie. Fig. Iron. A suge ca un burete, a fi foarte bețiv.

BĂLOS I. adj. 1 Plin de bale 2 Căruia-i curg balele 3 🍽 🍸 De felul balelor, ce se întinde ca balele (vorb. de o mîncare proastă sau de o băutură) 4 Trans. Alunecos: calea-i așa de băloasă după ploaie (PĂC.) 5 🌿 BURETE-~ = BĂLOȘEL. II. sm. 🐟 BABUȘCĂ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

burete (ciupercă; obiect poros) s. m., pl. bureți

burete (ciupercă, obiect poros) s. m., pl. bureți

burete (ciupercă, obiect poros) s. m., pl. bureți

burete-de-mare (animal) s. m., pl. bureți-de-mare

!burete-de-mare (animal) s. m., pl. bureți-de-mare

burete de mare s. m. + prep. + s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURETE s. 1. (ZOOL.; Spongia officinalis) spongie. 2. (ZOOL.) burete-de-mare (Spongiaria) = spongier. 3. (prin Ban.) spumă, (Transilv. și Ban.) șponghie. (~ de șters tabla.) 4. (BOT.) burete-de-casă v. ciupercă de pivniță; burete-de-conopidă = a) (Clavaria coralloides) = (reg.) crețișoară, curălice, meloșel, opintici (pl.), togmăgel, barba-caprei, burete-creț, laba-mâței; b) (Ramaria botrytis) rămurele (pl.); burete-de-mesteacăn (Cortinarius cinnamomeus) = (reg.) pâinișoare (pl.); burete-de-nuc (Polyporus squamosus) = (reg.) păstrăv; burete-flocos (Lactarius torminosus) = (reg.) flocoșel; burete-galben (Cantharellus cibarius) = (reg.) gălbinele (pl.), gălbiori (pl.), urechiușă, unghia-caprei; buretele cerbilor (Scleroderma vulgare) = (reg.) bășina-porcului; burete-negru (Pleurotus ostreatus) = păstrăv; burete-pestriț (Amanita muscaria) = (reg.) burete-șerpesc, (Mold.) pălăria-șarpelui; burete-șerpesc (Lepiota procera) = (Mold.) pălăria-șarpelui.

BURETE s. v. ciupercă, fungi, hrib, măsea, mânătarcă.

BURETE s. 1. (ZOOL.; Spongia officinalis) spongie. 2. (ZOOL.; burete-de-mare (Spongiaria) = spongier. 3. (prin Ban.) spumă, (Transilv. și Ban.) șponghie. (~ de șters tabla.) 4. (BOT.) burete-de-casă (Merulius lacrymans) = ciupercă de pivniță; burete-de-conopidă (Clavaria coralloides) = (reg.) crețișoară, curălice, meloșel, opintici (pl.), togmăgel, barba-caprei, burete-creț, laba-mîței; burete-de-mesteacăn (Cortinarius cinnamomeus) = (reg.) pîinișoare (pl.); burete-de-nuc (Polyporus squamosus) = (reg.) păstrăv; burete-flocos (Lactarius torminosus) = (reg.) flocoșel; burete-galben (Cantharellus cibarius) = (reg.) gălbinele (pl.), gălbiori (pl), urechiușă, unghia-caprei; buretele cerbilor (Scleroderma vulgare) = (reg.) bășina-porcului; burete-negru (Pleurotus ostreatus) = păstrăv; burete-pestriț (Amanita muscaria) = (reg.) burete-șerpesc, (Mold.) pălăria-șarpelui; burete-șerpesc (Lepiota procera) = (Mold.) pălăria-șarpelui.

burete s. v. CIUPERCĂ. FUNGI. HRIB. MĂSEA. MÎNĂTARCĂ.

BURETE-CREȚ s. v. burete-de-conopidă, creasta-cocoșului, rămurele, tocmăgel.

BURETE-DULCE s. v. râșcov, vinețică-cu-lapte.

BURETE-ROȘU s. v. vinețică-cu-lapte.

BURETE-ȘERPESC s. v. burete-pestriț.

BURETELE-CALULUI s. v. popenchi.

BUREȚI-DE-CONOPI s. pl. v. laba-mâței.

BUREȚI-DE-IARBĂ s. pl. v. cocârlă.

BUREȚI-DE-PAJIȘTE s. pl. v. cocârlă.

BUREȚI-DE-SPINI s. pl. v. pâinișoară.

BUREȚI-DEGETAR s. pl. v. laba-ursului.

BUREȚI-ROȘII s. pl. v. pâinișoară.

BURUIANA-BUREȚILOR s. v. scânteioară, scânteiuță.

burete-creț s. v. BURETE-DE-CONOPIDĂ. CREASTA-COCOȘULUI. RĂMURELE. TOCMĂGEL.

burete-dulce s. v. RÎȘCOV. VINEȚICĂ-CU-LAPTE.

burete-roșu s. v. VINEȚICĂ-CU-LAPTE.

burete-șerpesc s. v. BURETE-PESTRIȚ.

bureți-de-conopi s. pl. v. LABA-MÎȚEI.

bureți-de-iarbă s. pl. v. COCÎRLĂ.

bureți-de-pajiște s. pl. v. COCÎRLĂ.

bureți-de-spini s. pl. v. PÎINIȘOARĂ.

bureți-degetar s. pl. v. LABA-URSULUI.

bureți-roșii s. pl. v. PÎINIȘOARĂ.

buruiana-bureților s. v. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

burete (-ți), s. m.1. Specie de ciuperci. – 2. Burete. – Mr. buburec (pl. bubureți), bureate, megl. bureți. Lat. bōlĕtus (Diez, Gramm., I, 188; Pușcariu 239; REW 1193; Candrea-Dens., 199; DAR), probabil prin intermediul unei forme *bōlĕtis, mai apropiată de gr. βωλίτης. – Der. buretos, adj. (spongios).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

burete, bureți, s.m. 1. Specie de ciuperci (Boletus edulis). 2. Pistrui pe obraz. – Lat. boletus „ciupercă” (Scriban, DEX).

burete, bureți, s.m. – 1. (bot.) Specie de ciuperci. 2. Pistrui pe obraz (ALRRM, 1969: 55). – Lat. boletus „ciupercă” (> lat. *boret(u), *boletis) (Scriban, Șăineanu; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX).

burete, bureți, s.m. – 1. (bot.) Specie de ciuperci. 2. Pistrui pe obraz (ALR 1969: 55). – Lat. boletus (> lat. *boret(u), *boletis).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

burete, bureți s. m. Obiect de șters cu care preotul curăță potirul după consumarea sfintelor daruri la sfârșitul liturghiei (buretele mare); obiect de șters mai mic, care se află pe antimis, cu care se adună părticelele căzute întâmplător de pe disc (buretele mic); simbolizează buretele cu care ostașii au adăpat cu oțet și fiere pe Iisus Hristos în timpul răstignirii Sale. – Din lat. boletis.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

burete, bureți s. m. (glum.) bețivan.

a stoarce pe cineva ca pe un burete / ca pe o lămâie expr. 1. a face pe cineva să-și epuizeze puterile; a istovi, a secătui, a slei de puteri. 2. a tapa pe cineva de bani, a epuiza resursele financiare ale cuiva.

a șterge cu buretele expr. a da uitării o greșeală; a ierta.

a tăia dracului bureți / frunză la câini expr. a-și pierde vremea.

a trece cu buretele peste ceva expr. a da uitării ceva, a ierta greșelile cuiva.

Intrare: burete
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete
  • buretele
plural
  • bureți
  • bureții
genitiv-dativ singular
  • burete
  • buretelui
plural
  • bureți
  • bureților
vocativ singular
plural
Intrare: burete-acru
burete-acru substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-acru
  • buretele-acru
plural
  • bureți-acri
  • bureții-acri
genitiv-dativ singular
  • burete-acru
  • buretelui-acru
plural
  • bureți-acri
  • bureților-acri
vocativ singular
plural
Intrare: burete-bălos
burete-bălos substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-bălos
  • buretele-bălos
plural
  • bureți-băloși
  • bureții-băloși
genitiv-dativ singular
  • burete-bălos
  • buretelui-bălos
plural
  • bureți-băloși
  • bureților-băloși
vocativ singular
plural
Intrare: burete-creț
burete-creț substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-creț
  • buretele-creț
plural
  • bureți-creți
  • bureții-creți
genitiv-dativ singular
  • burete-creț
  • buretelui-creț
plural
  • bureți-creți
  • bureților-creți
vocativ singular
plural
Intrare: burete-de-mare
burete-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-de-mare
  • buretele-de-mare
plural
  • bureți-de-mare
  • bureții-de-mare
genitiv-dativ singular
  • burete-de-mare
  • buretelui-de-mare
plural
  • bureți-de-mare
  • bureților-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: burete-de-spin
burete-de-spin substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-de-spin
  • buretele-de-spin
plural
  • bureți-de-spin
  • bureții-de-spin
genitiv-dativ singular
  • burete-de-spin
  • buretelui-de-spin
plural
  • bureți-de-spin
  • bureților-de-spin
vocativ singular
plural
Intrare: burete-dulce
burete-dulce substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-dulce
  • buretele-dulce
plural
  • bureți-dulci
  • bureții-dulci
genitiv-dativ singular
  • burete-dulce
  • buretelui-dulce
plural
  • bureți-dulci
  • bureților-dulci
vocativ singular
plural
Intrare: burete-galben
burete-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-galben
  • buretele-galben
plural
  • bureți-galbeni
  • bureții-galbeni
genitiv-dativ singular
  • burete-galben
  • buretelui-galben
plural
  • bureți-galbeni
  • bureților-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: burete-iute
burete-iute substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-iute
  • buretele-iute
plural
  • bureți-iuți
  • bureții-iuți
genitiv-dativ singular
  • burete-iute
  • buretelui-iute
plural
  • bureți-iuți
  • bureților-iuți
vocativ singular
plural
Intrare: burete-piperat
burete-piperat substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-piperat
  • buretele-piperat
plural
  • bureți-piperați
  • bureții-piperați
genitiv-dativ singular
  • burete-piperat
  • buretelui-piperat
plural
  • bureți-piperați
  • bureților-piperați
vocativ singular
plural
Intrare: burete-roșu
burete-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-roșu
  • buretele-roșu
plural
  • bureți-roșii
  • bureții-roșii
genitiv-dativ singular
  • burete-roșu
  • buretelui-roșu
plural
  • bureți-roșii
  • bureților-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: burete-șerpesc
burete-șerpesc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-șerpesc
  • buretele-șerpesc
plural
  • bureți-șerpești
  • bureții-șerpești
genitiv-dativ singular
  • burete-șerpesc
  • buretelui-șerpesc
plural
  • bureți-șerpești
  • bureților-șerpești
vocativ singular
plural
Intrare: burete-țepos
burete-țepos substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-țepos
  • buretele-țepos
plural
  • bureți-țepoși
  • bureții-țepoși
genitiv-dativ singular
  • burete-țepos
  • buretelui-țepos
plural
  • bureți-țepoși
  • bureților-țepoși
vocativ singular
plural
Intrare: burete-usturos
burete-usturos substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-usturos
  • buretele-usturos
plural
  • bureți-usturoși
  • bureții-usturoși
genitiv-dativ singular
  • burete-usturos
  • buretelui-usturos
plural
  • bureți-usturoși
  • bureților-usturoși
vocativ singular
plural
Intrare: buretele-calului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buretele-calului
plural
  • bureții-calului
genitiv-dativ singular
  • buretelui-calului
plural
  • bureților-calului
vocativ singular
plural
Intrare: bureți-de-conopidă
bureți-de-conopidă substantiv masculin plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bureți-de-conopi
  • bureții-de-conopi
genitiv-dativ singular
plural
  • bureți-de-conopi
  • bureților-de-conopi
vocativ singular
plural
Intrare: bureți-de-iarbă
bureți-de-iarbă substantiv masculin plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bureți-de-iarbă
  • bureții-de-iarbă
genitiv-dativ singular
plural
  • bureți-de-iarbă
  • bureților-de-iarbă
vocativ singular
plural
Intrare: bureți-de-pajiște
bureți-de-pajiște substantiv masculin plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bureți-de-pajiște
  • bureții-de-pajiște
genitiv-dativ singular
plural
  • bureți-de-pajiște
  • bureților-de-pajiște
vocativ singular
plural
Intrare: bureți-de-spini
bureți-de-spini substantiv masculin plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bureți-de-spini
  • bureții-de-spini
genitiv-dativ singular
plural
  • bureți-de-spini
  • bureților-de-spini
vocativ singular
plural
Intrare: bureți-degetar
bureți-degetar substantiv masculin plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bureți-degetar
  • bureții-degetar
genitiv-dativ singular
plural
  • bureți-degetar
  • bureților-degetar
vocativ singular
plural
Intrare: bureți-roșii
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bureți-roșii
  • bureții-roșii
genitiv-dativ singular
plural
  • bureți-roșii
  • bureților-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: buruiana-bureților
buruiana-bureților substantiv feminin articulat
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiana-bureților
plural
  • buruienile-bureților
genitiv-dativ singular
  • buruienii-bureților
plural
  • buruienilor-bureților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burete, burețisubstantiv masculin

  • 1. botanică Nume generic dat unor ciuperci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Burete alb. Burete creț. Burete de rouă. Burete pucios. DLRLC
    • format_quote Fără să vreau, aflasem și eu, păcătosul, cîte ceva din tainele călugărești... umblînd vara cu băieții după... bureți, prin părțile acele, de unde prinsesem și gust de călugărie. CREANGĂ, A. 122. DLRLC
    • chat_bubble A-i toca (cuiva) gura bureți = a vorbi verzi și uscate. DLRLC
    • chat_bubble familiar Doar n-am mâncat bureți! = doar n-am înnebunit! DEX '09 DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă (la) plural Burete-de-mare = încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (Spongiaria). DEX '09
    • chat_bubble (la) singular Animal din această încrengătură. DEX '09 DLRLC
      sinonime: spongier
      • chat_bubble Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Burnița din negură, ca dintr-un burete, o pacoste de apă borbonată. D. ZAMFIRESCU, R. 259. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *boletis DEX '09
  • Refăcut din bureți (pluralul lui *buret(u) din limba latină boletus). DEX '09

burete-de-mare, bureți-de-maresubstantiv masculin

  • 1. Burete. dexonline

burete-țepos, bureți-țepoșisubstantiv masculin

bureți-de-iarbă, bureți-de-iarbăsubstantiv masculin plural

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic