2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂBĂLUC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din sb. babaluk.

băbăluc1 smi [At: VICIU, GL. / V: babal- / E: srb babaluc] (Îrg; îlav) Din ~ Din moși-strămoși.

băbăluc2, ~ă smf [At: VICIU, GL. / V: -bâl- / Pl: ~uci, -uce / E: srb baba-ruga] (Reg) 1-2 Personaj (sau copil) imaginar cu care se sperie copiii Si: babau.

băbălúc s.m. invar. Loc.adv. (reg.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. • /<srb. babaluk.

BĂBĂLUC sbst. Ban. Trans. (HASD.) (VIC.) (RV. CRG.) Din din vremile de demult, din timpurile străvechi [srb. babaluk].

BĂBĂLUC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din scr. babaluk.

BĂBĂLUC s. m. (Ban., numai în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. Poate că ar fi fost mai bine să fi tăcut. Să fi lucrat mai departe așa cum a prins din băbăluc. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr 104, 17/1.

BĂBĂLUC s. m. (Reg., în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. ♦ Bătrîn. – Sb. babaluk.

băbâluc, ~ă smf vz băbăluc2

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!băbăluc (din ~) (din moși-strămoși) (înv., reg.) loc. adj., loc. adv. (datină ~, Se știe ~.) corectat(ă)

!băbăluc (baubau) (reg.) s. m.

băbăluc1 (din ~) (înv., reg.) loc. adv.

băbăluc2 / băbălucă (reg.) s. m. / s. f.

băbăluc2 / băbălu (reg.) s. m. / s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

băbăluc, băbăluci s. m. v. băbălău

Intrare: băbăluc (loc.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băbăluc
  • băbălucul
plural
  • băbăluci
  • băbălucii
genitiv-dativ singular
  • băbăluc
  • băbălucului
plural
  • băbăluci
  • băbălucilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babaluc
  • babalucul
plural
  • babaluci
  • babalucii
genitiv-dativ singular
  • babaluc
  • babalucului
plural
  • babaluci
  • babalucilor
vocativ singular
  • babalucule
plural
  • babalucilor
Intrare: băbăluc (personaj)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băbăluc
  • băbălucul
plural
  • băbăluci
  • băbălucii
genitiv-dativ singular
  • băbăluc
  • băbălucului
plural
  • băbăluci
  • băbălucilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babaluc
  • babalucul
plural
  • babaluci
  • babalucii
genitiv-dativ singular
  • babaluc
  • babalucului
plural
  • babaluci
  • babalucilor
vocativ singular
  • babalucule
plural
  • babalucilor
băbâluc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băbăluc, băbălucisubstantiv masculin
băbălu, băbălucesubstantiv masculin, substantiv feminin

  • 1. regional Personaj (sau copil) imaginar cu care se sperie copiii. MDA2
    sinonime: baubau
etimologie:

băbăluc, băbălucisubstantiv masculin

  • chat_bubble invariabil regional locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poate că ar fi fost mai bine să fi tăcut. Să fi lucrat mai departe așa cum a prins din băbăluc. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr 104, 17/1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.