3 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLIGAR s. n., s. m. v. bălegar.

băligar [At: ZILOT, ap. HEM 3027 / V: (pop) ~leg~, (înv) ~legariu / Pl: ~uri, ~e / E: baligă + -ar] 1 sn Baligă (1). 2 sn Amestec din baligă (1) și paie folosit ca îngrășământ (după ce putrezește) sau drept combustibil Vz gunoi1 de vite. 3-4 sn (Îrg) (Loc sau) groapă în care se depozitează băligarul (2) Si: (reg) băligău (1-2). 5 sn (Reg) Amestec de baligă (1) și lut folosit la lipitul caselor. 6 sm (Șîs gândac de ~) Gândac din clasa coleopterelor, de culoare neagră, care trăiește în băligar (1) Si: (reg) gâză, gâza-boului, gândac-de-gunoi, goangă, goangă-de-baligă, trănduș, trânt, trânz (Geotrupes stercorarius sau Scaraboeus fimetarius). 7 (Reg; îs) ~-cu-corn Nasicorn (Oiyctes nasicornis).

bălígár s.n., s.m. I s.n. 1 Baligă. 2 Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășămînt sau combustibil. ◇ Expr. A se vîrî ca musca în băligar v. muscă. ◆ (înv., reg.) Groapă în care se depozitează acest amestec 3 (reg.) Amestec de băligar și lut folosit la lipitul caselor (țărănești). II s.m. (entom.; și gîndac de băligar) Gîndac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). • pl. n. -e, m. -i. și bălegár s.n., s.m. /baligă + -ar.

BĂLIGAR, BĂLEGAR I. sn. (pl. -are) Grămadă de baligă, baligă multă amestecată cu paie, pusă la un loc, și care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul pămîntului: îngropă copilașii în băligarul de la grajd (ISP.): proverb: cine se ia după muscă ajunge la bălegar (PANN.), cine se ia după cei netrebnici sau nebuni, cine urmează sfaturile lor, ajunge să facă blestemății. II. sm. 🐙 1 Gîndac negru care trăește mai mult în baligă (Gestrupes stercorarius) (🖼 322) 2 ~-CU-CORNCARABAN.

BĂLIGAR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegar s. n., s. m.] – Baligă + suf. -ar.

BĂLIGAR2, băligare, s. n. 1. Baligă. 2. Baligă călcată de vite, amestecată cu paie și cu ogrinji, care se întrebuințează ca îngrășămînt sau ca combustibil (v. tizic); gunoi de vite. [în timpul ciumei lui Caragea] d-asupra orașului se ridica un fum galben și acru, fumul băligarului care ardea în curțile boierești, și orașul răsuna de urletul jalnic al cînilor rămași fără stăpîn. GHICA, S. 31. – Variantă: bălegar (GALAN, Z. R. 266) s. n.

BĂLIGAR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășămînt sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegar s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar.

BĂLIGAR2 ~i m. Gândac de culoare neagră-albăstruie, care trăiește prin gunoaie și se hrănește cu baligă; gândac de baligă. /baligă + suf. ~ar

BĂLIGAR1 ~e n. 1) v. BALIGĂ. 2) Amestec de baligă cu paie (folosit ca îngrășământ natural după putrezire); gunoi de grajd. /baligă + suf. ~ar

băligar n. 1. baligă multă amestecată cu paie și frunze uscate, care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul ogoarelor sau la facerea focului sub numele de tizic; 2. gândac ce trăiește prin gunoaie (Geotrupes stercorarius).

băligár n. (d. baligă). Baligă multă și alte resturi ale grajduluĭ.

BĂLEGAR, (I) s. n., (II) bălegari, s. m. I. S. n. 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă (Geotrupes stercorarius). [Var.: băligar s. n., s. m.] – Balegă + suf. -ar.

BĂLEGAR s. n., s. m. v. băligar.

BĂLIGĂR1, băligari, s. m. (Popular) Nume dat unor specii de gîndaci negricioși care trăiesc în baligă proaspătă de vită.

BĂLEGAR s. n. și m. v. băligar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băligar (gândac) s. m., pl. băligari

băligar (baligă) s. n., pl. băligare

!bălegar1 (balegă) s. n., pl. bălegare

!bălegar2 (gândac) s. m., pl. bălegari

bălegar2 / băligar2 (balegă) s. n.

bălegar1 / băligar1 (gândac) s. m., pl. bălegari / băligari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂLIGAR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.) gândac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuță, trânduș, trânz, gâza-boului.

BĂLIGAR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. (Scoate ~ din grajd.) 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.)gîndac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuță, trînduș, trînz, gîza-boului.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bălegar, s.n. – 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie. 3. Îngrășământ. – Din balegă + suf. -ar (DEX, MDA).

Intrare: băligar
băligar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bălegar (baligă)
bălegar1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălegar
  • bălegarul
  • bălegaru‑
plural
  • bălegare
  • bălegarele
genitiv-dativ singular
  • bălegar
  • bălegarului
plural
  • bălegare
  • bălegarelor
vocativ singular
plural
băligar1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băligar
  • băligarul
  • băligaru‑
plural
  • băligare
  • băligarele
genitiv-dativ singular
  • băligar
  • băligarului
plural
  • băligare
  • băligarelor
vocativ singular
plural
bălegariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bălegar (gândac)
bălegar2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălegar
  • bălegarul
  • bălegaru‑
plural
  • bălegari
  • bălegarii
genitiv-dativ singular
  • bălegar
  • bălegarului
plural
  • bălegari
  • bălegarilor
vocativ singular
plural
băligar2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băligar
  • băligarul
  • băligaru‑
plural
  • băligari
  • băligarii
genitiv-dativ singular
  • băligar
  • băligarului
plural
  • băligari
  • băligarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălegar, bălegaresubstantiv neutru

  • 1. Balegă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: balegă
  • 2. Amestec de balegă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [În timpul ciumei lui Caragea] d-asupra orașului se ridica un fum galben și acru, fumul băligarului care ardea în curțile boierești, și orașul răsuna de urletul jalnic al cînilor rămași fără stăpîn. GHICA, S. 31. DLRLC
etimologie:
  • Balegă + sufix -ar. DEX '09

bălegar, bălegarisubstantiv masculin

  • 1. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă (Geotrupes stercorarius). DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Balegă + sufix -ar. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.