bășicat¹ sn [At: MDA ms / V: beș- / Pl: ~uri / E: bășica] 1-3 Bășicare (1-3).

bășicat², ~ă a [At: BARONZI, L. 94 / V: beș~ / Pl: ~ați, ~e / E: bășica] 1 Care este acoperit cu bășici (1). 2 Care este în formă de bășică (1). 3 (Fig) Bășicat² (1) în urma bătăii. 4 (Pan; d. zugrăveli, ziduri) Coșcovit².

bășicat, -ă adj. 1 Care este plin de bășici, care are bășici. 2 (pop.) În formă de bășică. 3 (pop.; despre zugrăveli, tencuieli, ziduri etc.) Care este coșcovit. • pl. -ți, -te. și (pop.) beșicat, -ă adj. /v. bășica.

BĂȘICAT l. adj. 1 p. BĂȘICA ¶ 2 Pr. ext. Rotund, umflat, în formă de bășică: deschizînd ochii mari și bășicați de lacrime (DLVR.). II. BĂȘICATĂ sf. 🌿 Varietate de struguri. III. BĂȘICAT sbst. Faptul de a (se) bășica.

BĂȘICAT, -Ă, bășicați, -te, adj. (Despre corp sau piele) Cu bășici, plin de bășici. (Atestat în forma beșicat) Se duse și el cu talpele beșicate pe urma lui Oșlobanu. CREANGĂ, A. 102. – Variantă: beșicat, -ă adj.

BĂȘICAT, -Ă, bășicați, -te, adj. (Despre corp sau piele) Cu bășici, plin de bășici. [Var.: (reg.) beșicat, -ă adj.] – V. bășica.

BĂȘICAT ~tă (~ți, ~te) pop. Care are formă de bășică; în formă de bășică. /a (se) bășica + suf. ~at

bășicat a. umflat, rotund: dungi bășicate.

bășica [At: CĂLINESCU, E. O. II, 88 / V: beș- / Pzi: (rar) bășic / E: ml vessicare] 1-2 vtr A (se) umple de bășici (1). 2 vr A căpăta bășici (1). 3 vt (Fig) A bate pe cineva tare, încât să i se bășice (2) trupul. 4 vr (Pan; d. zugrăveli, ziduri) A se coșcovi.

beșica v vz bășica

beșicat², ~ă a vz bășicat²

beșicat¹ sn vz bășicat¹

beșica vb. I. v. bășica,

beșicat, -ă adj. v. bășicat.

BĂȘICA, ❍BEȘICA (-șic) I. vb. tr. A face să se acopere (pielea) de bășici: razele soarelui ce-i străbăteau prin păr și-i beșicau pielea (GRL.) ¶ 2 pop. A bate strașnic, așa încît să-i bășice trupul: ii! bălan, că te bășic (ISP.). II. vb. refl. A se acoperi de bășici [lat. vulg. bĭssīcare].

BĂȘICA, bășic, vb. I. Tranz. A face sau a produce cuiva bășici. Rele-s, bade, frigurile, Da mai rele dragostele: Frigurile te bășică, Dragostele te usucă. BIBICESCU, P. P. 7. ◊ Refl. A se umple de bășici. Fața li se bășicase de sudoare. BUJOR, S. 100. – Variantă: (Mold., Transilv.) beșica vb. I.

BĂȘICA, bășic, vb. I. Tranz. A produce cuiva bășici. ♦ Refl. A se umple de bășici, a face bășici. [Var.: (reg.) beșica vb. I] – Din bășică.

BEȘICA vb. I. v. bășica.

A SE BĂȘICA mă bășic intranz. A face bășici; a se acoperi cu bășici. /Din bășică

A BĂȘICA bășic tranz. A face să se bășice. /Din bășică

bășicà v. 1. a face sau produce bășici; 2. a se umfla: pielea îi se bășică. [Lat. VESICARE].

beșíc, a -á v. tr. (d. beșică). Est. Fac să scoată beșicĭ: urzica beșică pelea. V. refl. Pelea se beșică de urzicĭ. – În vest bășic.

beșicát, -ă adj. adj. Est. Cu beșicĭ: pele beșicată. Strugurĭ beșicațĭ, albĭ, cu boabe mari și pelița supțire. – În vest. bă-.

bășica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bășic, 2 sg. bășici, 3 bășică; conj. prez. 1 sg. să bășic, 3 să bășice

bășica (a ~) vb., ind. prez. 3 bășică

bășica vb., ind. prez. 1 sg. bășic, 3 sg. și pl. bășică, imperf. 3 sg. bășica; conj. prez. 3 sg. și pl. bășice

bășic, -care inf. s.

BĂȘICAT adj. urzicat, (livr.) vezicat. (Piele ~.)

BĂȘICAT adj. urzicat, (livr.) vezicat. (Piele ~.)

BĂȘICA vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mână.)

BĂȘICA vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mînă.)

bășicat, -ă, bășicați, -te, (adj.) supărat; a se înfuria.

bășica, bășic v. r. a se supăra, a se înfuria