cangrenat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cangrena] 1-2 Cangrenare (1-2).

cangrenat², ~ă a [At: BACOVIA, O. 58 / V: ga~ / Pl: ~ați, ~e / E: cangrena] 1-2 Atins de cangrenă (1-2).

CANGRENAT, -Ă, cangrenați, -te, adj. Atins de cangrenă. Rană cangrenată.

CANGRENAT, -Ă, cangrenați, -te, adj. Atins de cangrenă. [Var.: gangrenat, -ă adj.] – V. cangrena.

cangrenat a. atins de cangrenă.

CANGRENA, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrena vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

cangrena vtr [At: DA / V: ga~ / Pzi: 3 ~ează / E: fr gangrener, it cancrenare] (D. țesuturile unui organism animal) 1-2 A (se) distruge. 3 A putrezi.

cangrenă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 30 / V: ga~ / Pl: ~ne / E: fr gangrène, lat gangraena, it cancrena] 1-2 Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism.

gangrena v vz cangrena

gangrenat¹ sn vz cangrenat¹

gangrenat², ~ă a vz cangrenat²

CANGRENA, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrena vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

CANGRENĂ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. A da în cangrenă. Rana s-a cangrenat.

CANGRENA, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangrena vb. I] – Fr. gangrener.

CANGRENA vb. I. refl. (Despre țesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener].

GANGRENA vb. I. v. cangrena.

CANGRENA vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare)

A SE CANGRENA pers. 3 se ~ează intranz. (despre țesuturi) A contracta o cangrenă; a deveni cangrenos. /<fr. gangrener

cangrenà v. 1. a cauza cangrenă; 2. fig. a corupe moralicește.

*gangrenizéz v. tr. (d. gangrenă). Prefac în gangrenă. V. refl. Buba s’a gangrenizat. – Și gangrenéz (fr. gangrener). – Fals cangr-.

cangrena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangrenează, imperf. 3 pl. se cangrenau; conj. prez. 3 să se cangreneze; ger. cangrenându-se

cangrena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangrenează

cangrena vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cangrenează

CANGRENAT adj. (MED.) necrozat, putred, putrezit, (rar) necrotic, (livr.) mortificat.

CANGRENAT adj. (MED.) necrozat, putred, putrezit, (rar) necrotic. (Țesut ~.)

CANGRENA vb. (MED.) a se necroza, a putrezi, (livr.) a se mortifica. (Un țesut care se ~.)

CANGRENA vb. (MED.) a se necroza, a putrezi. (Un țesut care se ~.)