3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERCHEZ, -Ă, cerchezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține populației din Republica Autonomă Karaceaevo-Cerkessă sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Autonome Karaceaevo-Cerkessă sau cerchezilor (1), privitor la această republică ori la cerchezi; cerchezesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba cercheză. – Din tc. Çerkez.

cerchez, ~ă [At: (a. 1642) ap. GCR I, 93/19 / Pl: ~i și ~cheji / E: tc çerkez] 1-2 smf (Persoană care aparține unui) popor arie din grupa vestică a popoarelor din Caucaz. 3 a Care aparține populației cercheze (2). 4 a Privitor la populația cercheză. 5 sf (Îf ~ea) Haină purtată în satele răzeșești.

CERCHEZ, -Ă, cerchezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține populației de bază a Regiunii Autonome Cercheze. 2. Adj. Care aparține Regiunii Autonome Cercheze sau populației ei, privitor la această regiune sau la populația ei; cerchezesc. – Din tc. Çerkez.

CERCHEZ, -Ă, cerchezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Republicii Autonome Cercheze (din U.R.S.S.) sau populației ei, privitor la această republică sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care aparține populației de bază a Republicii Autonome Cercheze. – Tc. çerkez.

cerchéz, -ă s., pl. ejĭ, eze (turc. čerkez). Om dintr’un popor de la Marea Neagră și nordu Caucazuluĭ, de origine nelămurită (Circasian). Cerchejiĭ aŭ fost supușĭ de Rușĭ între 1839-59, apoĭ aŭ emigrat peste 200,000 în Dobrogea, unde, în vre-o 40 de anĭ, s’aŭ asimilat. Eĭ formaŭ cavaleria neregulară turcească. Azĭ maĭ trăĭesc în Caucaz vre-o 217,000.

Cerchezi m. pl. numele locuitorilor din Circazia.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerchez adj. m., s. m., pl. cerchezi; adj. f., s. f. cerche, pl. cercheze

cerchez adj. m., s. m., pl. cerchezi; adj. f.,. s. f. cercheză, pl. cercheze

cerchez s. m., adj. m., pl. cerchezi; f. sg. cercheză, g.-d. sg. art. cerchezei, pl. cercheze

cerche (limbă) s. f., g.-d. art. cerchezei

cerche (limbă) s. f., g.-d. art. cerchezei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERCHEZ adj. (rar) cerchezesc. (Populație ~.)

CERCHEZ adj. (rar) cerchezesc. (Populație ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cerchez (cerchezi), s. m. – Persoană care aparține populației din Regiunea Autonomă Cercheză. – Var. chirghiz. Tc. çerkez (Șeineanu, II, 101; Ronzevalle 76; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 353 și 360). Pentru var., din tc. kirgiz (Vasmer 560), cf. Bogrea, Anuarul Inst. de Istorie Națională, I, 410. Există și dubletul neol. circazian.Der. cerchezesc, adj. (cerchez); cerchezește, adv. (ca cerchezii).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CERCHEZ, Th. Vasile (1902-1976, b. Bîrlad), chimist român. Prof. univ. la Iași și București. Unul dintre organizatorii învățămîntului superior în domeniul tehnologiei petrolului din România. Lucrări privind caracterizarea petrolului românesc („Tehnologia petrolului”) și valorificarea superioară a șisturilor bituminoase.

CERCHEZ, Mihail Cristodulo (1839-1885, n. Bîrlad), general român. În timpul Războiului pentru Independență a participat la luptele de la Plevna (aug.-nov. 1877), unde Osman Pașa i-a predat sabia; s-a distins la Smîrdan și Vidin.

CERCHEZ, Grigore (1820-1927, n. București), inginer și arhitect român. Prof. univ. la București. Susținător al curentului de afirmare a specificului național în arhitectură (Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”).

CERCHEZ, Cristofi (1872-1955, n. București), arhitect român. A prelucrat formele și decorația tradițională ale arhitecturii românești în construcțiil de dimensiuni reduse (casa „Dr. Minovici” din București).

CERCHEZ etnic, primit ca n. de persoană, sub influența faimei lui Cerchez-Meliemet-Pașa (Cronica lui Neculce). 1. – (Arh; Băl VI); -ul s.; Cerchiaz, Gh., boier, 1661 (Sd V 38). 2. Cercheaj, loan (Glos) < plur. cercheji. Cerchejea pren. (Cat mold II) 3. Cercheza, Maria, soția marelui vistier Aslan (17 B III 620).

SLAVA CERCHEZĂ, com. în jud. Tulcea, situată în pod. Babadag, pe cursul superior al râului Slava; 2.644 loc. (2005). Expl. de calcar. Pe terit. satului Slava Rusă au fost descoperite urmele unei așezări urbane romano-bizantine, fortificate (sec. 2-7), cunoscută sub numele Libida (Libidion polis). În satul Slava Rusă se află două mănăstiri aparținând cultului creștin de rit vechi, una de călugări – Uspenia (Adormirea Maicii Domnului) înființată în sec. 17 și alta de maici – Vovidenia (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului). Mănăstirea Uspenia a fost înființată în sec. 17. Biserica actuală a mănăstirii Uspenia a fost construită în anii 1860-1883, pe locul vechii biserici de lemn, renovată și pictată în 1996-1997. Mănăstirea Vovidenia a fost întemeiată în sec. 17 de câțiva călugări ruși, care au adus de la Kazan icoana Maicii Domnului de la care provine denumirea mănăstirii. Aflată în părăsire la sfârșitul sec. 18, mănăstirea Vovidenia a fost reînființată de o văduvă bogată din Rusia, care a venit aici împreună cu slujnica ei și cu câteva maici. Distruse de inundație în 1850, chilia și biserica au fost refăcute pe un loc, mai înalt, ferit de inundații.

Intrare: Cerchez
Cerchez nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cerchez
Intrare: cerchez (adj.)
cerchez1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerchez
  • cerchezul
  • cerchezu‑
  • cerche
  • cercheza
plural
  • cerchezi
  • cerchezii
  • cercheze
  • cerchezele
genitiv-dativ singular
  • cerchez
  • cerchezului
  • cercheze
  • cerchezei
plural
  • cerchezi
  • cerchezilor
  • cercheze
  • cerchezelor
vocativ singular
plural
Intrare: cerchez (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerchez
  • cerchezul
  • cerchezu‑
plural
  • cerchezi
  • cerchezii
genitiv-dativ singular
  • cerchez
  • cerchezului
plural
  • cerchezi
  • cerchezilor
vocativ singular
  • cerchezule
  • cercheze
plural
  • cerchezilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerchez, cercheadjectiv

etimologie:

cerchez, cerchezisubstantiv masculin
cerche, cerchezesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care aparține populației din Republica Autonomă Karaceaevo-Cerkessă sau este originară de acolo. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.