2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

clet sn [At: ANON. CAR. / V: cliet / Pl: ~uri / E: srb klijet] (Ban) 1 Cămară. 2 Grajd. 3 Sufragerie.

❍ CLET sbst. Băn. Cămară (pentru provizii) [srb.].

cliet sn vz clet

Etimologice

clet (-turi), s. n. – Cămară. Sl. klijet (DAR), bg. klĕt. – Der. cleată, s. f. (grămadă). Cuvinte rare, mai ales în Banat și Olt. Este dublet al lui clit, s. n. (grămadă, stivă), folosit în Mold.

Enciclopedice

CLET al III-lea papă al Romei, Clită, Istratie, „feciorul Iliei” 1654 (RI XII 236).

Clită v. Clet.

Arhaisme și regionalisme

clet, clete sau cleturi, s.n. (reg.) grajd; sufragerie; cămăruță, cămară.

Intrare: Clet
nume propriu (I3)
  • Clet
Clită nume propriu
nume propriu (I3)
  • Clită
Intrare: clet
clet (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clet
  • cletul
  • cletu‑
plural
  • clete
  • cletele
genitiv-dativ singular
  • clet
  • cletului
plural
  • clete
  • cletelor
vocativ singular —
plural —
clet (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clet
  • cletul
  • cletu‑
plural
  • cleturi
  • cleturile
genitiv-dativ singular
  • clet
  • cletului
plural
  • cleturi
  • cleturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cliet
  • clietul
  • clietu‑
plural
  • clieturi
  • clieturile
genitiv-dativ singular
  • cliet
  • clietului
plural
  • clieturi
  • clieturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)