dexonline

info

3 intrări

21 de definiții

din care

explicative DEX (15)
etimologice (1)
sinonime (2)
regionalisme (3)

Explicative DEX

cocaie sf [At: CONV. LIT. Liv 166 / Pl: ~căi / E: pbl mg kakó, vsl коука „cârlig”] 1 (Reg) Lemn strâmb, de care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă. 2 Cobiliță. 3 Lemn pe care se pune popicul, pentru a-l putea bate, în jocul de copii „de-a popicul”. 4 Bucată de lemn care poate fi azvârlită. 5 (Ban) Element din alcătuirea războiului de țesut. 6 (Ban) Parte a piuăi. 7-8 Fier din capătul roților de la ferăstrău sau de la moară.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

❍ COCAIE sf. Băn. Trans. Lemn crăcănat înfipt în pămînt, de care se atîrnă căldarea sau ceaunul deasupra focului, cujbă.

cocáĭe f., pl. ăĭ (bg. sîrb. kuka, cîrlig, cinghel. V. coacă). Olt. Cujbă: țeapa în care s’a fript mĭelu și cocaĭa pe care s’a atîtnat căldarea de mămăligă (CL. 1922, 365). V. țăcălie.

CUCĂI vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.

cocăi² vi [At: DDRF / V: ~ia / E: fo cf ucr кукотати] (D. găini) A cotcodăci.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cocăi¹ vi vz cucăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cocăia vi vz cocăi²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cocâi vi vz cucăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cucăi vi [At: ANON. CAR. / V: coc~, ~câi / Pzi: cucăi, (înv) ~esc / E: cf mg kukkadoz „moțăie”] (Reg) A moțăi.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cucâi v vz cucăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

❍ COCĂI (-ăiu și -ăesc) vb. intr. Olten. A moțăi (comp. CUCĂI).

CUCĂI (cucăim) vb. intr. Olten. Băn. A moțăi, a ațipi, a picoti.

CUCUI² (cucuiu) vb. intr. Trans. – CUCĂI: nu trecu bine de miezul nopții și ’ncepe feciorul a ~ (RET.).

CUCĂI, cucăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.

cúcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.

Etimologice

cucăi (cucăiesc, cucăit), vb. – A dormita. – Var. cocăi, cucui. Pare formație expresivă. DAR o derivă din mag. kukkadoz, ipoteză incertă, iar Scriban din sb. kukati „a se plînge”, încă și mai puțin probabil. Terminația verbală -ăi este caracteristică creațiilor spontane. Este cuvînt curent în Banat și Olt. (ALR, I, 75). – Der. cucăitură, s. f. (somnolență).

Sinonime

COCAIE s. v. cujbă.

cocaie s. v. CUJBĂ.

Regionalisme / arhaisme

cocaie, cocăi, s.f. (reg.) 1. lemn strâmb cu care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă; cujbă. 2. cobiliță, coromâslă, cumpănă. 3. bățul folosit în jocul popic. 4. parte a războiului de țesut. 5. parte a pivei de aba.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cocăi¹ (cucăi), cocăi (cucăi), vb. IV (reg.) a moțăi, a dormita, a picui.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cocăi², pers. 3 sg. cocăie, vb. IV (reg.) a cotcodăci.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: cocaie

cocaie substantiv feminin

substantiv feminin (F131)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cocaie	cocaia
nominativ-acuzativ	plural	cocăi	cocăile
genitiv-dativ	singular	cocăi	cocăii
genitiv-dativ	plural	cocăi	cocăilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: cocăi

cocăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cocăi	cocăire	cocăit cocăitu‑	cocăind cocăindu‑	singular	plural
		(a) cocăi	cocăire	cocăit cocăitu‑	cocăind cocăindu‑	cocăie	cocăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cocăi	(să) cocăi	cocăiam	cocăii	cocăisem
	a II-a (tu)	cocăi	(să) cocăi	cocăiai	cocăiși	cocăiseși
	a III-a (el, ea)	cocăie	(să) cocăie	cocăia	cocăi	cocăise
plural	I (noi)	cocăim	(să) cocăim	cocăiam	cocăirăm	cocăiserăm cocăisem
	a II-a (voi)	cocăiți	(să) cocăiți	cocăiați	cocăirăți	cocăiserăți cocăiseți
	a III-a (ei, ele)	cocăie	(să) cocăie	cocăiau	cocăiră	cocăiseră

cocăia

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

Intrare: cucăi

cucăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cucăi	cucăire	cucăit cucăitu‑	cucăind cucăindu‑	singular	plural
		(a) cucăi	cucăire	cucăit cucăitu‑	cucăind cucăindu‑	cucăie	cucăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cucăi	(să) cucăi	cucăiam	cucăii	cucăisem
	a II-a (tu)	cucăi	(să) cucăi	cucăiai	cucăiși	cucăiseși
	a III-a (el, ea)	cucăie	(să) cucăie	cucăia	cucăi	cucăise
plural	I (noi)	cucăim	(să) cucăim	cucăiam	cucăirăm	cucăiserăm cucăisem
	a II-a (voi)	cucăiți	(să) cucăiți	cucăiați	cucăirăți	cucăiserăți cucăiseți
	a III-a (ei, ele)	cucăie	(să) cucăie	cucăiau	cucăiră	cucăiseră

cucâi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cucâi	cucâire	cucâit cucâitu‑	cucâind cucâindu‑	singular	plural
		(a) cucâi	cucâire	cucâit cucâitu‑	cucâind cucâindu‑	cucâie	cucâiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cucâi	(să) cucâi	cucâiam	cucâii	cucâisem
	a II-a (tu)	cucâi	(să) cucâi	cucâiai	cucâiși	cucâiseși
	a III-a (el, ea)	cucâie	(să) cucâie	cucâia	cucâi	cucâise
plural	I (noi)	cucâim	(să) cucâim	cucâiam	cucâirăm	cucâiserăm cucâisem
	a II-a (voi)	cucâiți	(să) cucâiți	cucâiați	cucâirăți	cucâiserăți cucâiseți
	a III-a (ei, ele)	cucâie	(să) cucâie	cucâiau	cucâiră	cucâiseră

cocâi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

cocăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cocăi	cocăire	cocăit cocăitu‑	cocăind cocăindu‑	singular	plural
		(a) cocăi	cocăire	cocăit cocăitu‑	cocăind cocăindu‑	cocăie	cocăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cocăi	(să) cocăi	cocăiam	cocăii	cocăisem
	a II-a (tu)	cocăi	(să) cocăi	cocăiai	cocăiși	cocăiseși
	a III-a (el, ea)	cocăie	(să) cocăie	cocăia	cocăi	cocăise
plural	I (noi)	cocăim	(să) cocăim	cocăiam	cocăirăm	cocăiserăm cocăisem
	a II-a (voi)	cocăiți	(să) cocăiți	cocăiați	cocăirăți	cocăiserăți cocăiseți
	a III-a (ei, ele)	cocăie	(să) cocăie	cocăiau	cocăiră	cocăiseră

cucăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cucăi	cucăire	cucăit cucăitu‑	cucăind cucăindu‑	singular	plural
		(a) cucăi	cucăire	cucăit cucăitu‑	cucăind cucăindu‑	cucăiește	cucăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cucăiesc	(să) cucăiesc	cucăiam	cucăii	cucăisem
	a II-a (tu)	cucăiești	(să) cucăiești	cucăiai	cucăiși	cucăiseși
	a III-a (el, ea)	cucăiește	(să) cucăiască	cucăia	cucăi	cucăise
plural	I (noi)	cucăim	(să) cucăim	cucăiam	cucăirăm	cucăiserăm cucăisem
	a II-a (voi)	cucăiți	(să) cucăiți	cucăiați	cucăirăți	cucăiserăți cucăiseți
	a III-a (ei, ele)	cucăiesc	(să) cucăiască	cucăiau	cucăiră	cucăiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

cucăi, cucăiverb

1. regional Moțăi. DEX '09 DEX '98

sinonime: moțăi

etimologie:

cf. limba maghiară kukkadoz DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.