3 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

cocaie sf [At: CONV. LIT. Liv 166 / Pl: ~căi / E: pbl mg kakó, vsl коука „cârlig”] 1 (Reg) Lemn strâmb, de care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă. 2 Cobiliță. 3 Lemn pe care se pune popicul, pentru a-l putea bate, în jocul de copii „de-a popicul”. 4 Bucată de lemn care poate fi azvârlită. 5 (Ban) Element din alcătuirea războiului de țesut. 6 (Ban) Parte a piuăi. 7-8 Fier din capătul roților de la ferăstrău sau de la moară.

COCAIE sf. Băn. Trans. Lemn crăcănat înfipt în pămînt, de care se atîrnă căldarea sau ceaunul deasupra focului, cujbă.

cocáĭe f., pl. ăĭ (bg. sîrb. kuka, cîrlig, cinghel. V. coacă). Olt. Cujbă: țeapa în care s’a fript mĭelu și cocaĭa pe care s’a atîtnat căldarea de mămăligă (CL. 1922, 365). V. țăcălie.

CUCĂI vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.

cocăi1 vi vz cucăi

cocăi2 vi [At: DDRF / V: ~ia / E: fo cf ucr кукотати] (D. găini) A cotcodăci.

cocăia vi vz cocăi2

cocâi vi vz cucăi

cucăi vi [At: ANON. CAR. / V: coc~, ~câi / Pzi: cucăi, (înv) ~esc / E: cf mg kukkadoz „moțăie”] (Reg) A moțăi.

cucâi v vz cucăi

COCĂI (-ăiu și -ăesc) vb. intr. Olten. A moțăi (comp. CUCĂI).

CUCĂI, cucăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.

cúcăĭ și -ĭésc, a v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.

Etimologice

cucăi (cucăiesc, cucăit), vb. – A dormita. – Var. cocăi, cucui. Pare formație expresivă. DAR o derivă din mag. kukkadoz, ipoteză incertă, iar Scriban din sb. kukati „a se plînge”, încă și mai puțin probabil. Terminația verbală -ăi este caracteristică creațiilor spontane. Este cuvînt curent în Banat și Olt. (ALR, I, 75). – Der. cucăitură, s. f. (somnolență).

Sinonime

COCAIE s. v. cujbă.

cocaie s. v. CUJBĂ.

Regionalisme / arhaisme

cocaie, cocăi, s.f. (reg.) 1. lemn strâmb cu care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă; cujbă. 2. cobiliță, coromâslă, cumpănă. 3. bățul folosit în jocul popic. 4. parte a războiului de țesut. 5. parte a pivei de aba.

cocăi1 (cucăi), cocăi (cucăi), vb. IV (reg.) a moțăi, a dormita, a picui.

cocăi2, pers. 3 sg. cocăie, vb. IV (reg.) a cotcodăci.

Intrare: cocaie
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocaie
  • cocaia
plural
  • cocăi
  • cocăile
genitiv-dativ singular
  • cocăi
  • cocăii
plural
  • cocăi
  • cocăilor
vocativ singular
plural
Intrare: cocăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocăi
  • cocăire
  • cocăit
  • cocăitu‑
  • cocăind
  • cocăindu‑
singular plural
  • cocăie
  • cocăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocăi
(să)
  • cocăi
  • cocăiam
  • cocăii
  • cocăisem
a II-a (tu)
  • cocăi
(să)
  • cocăi
  • cocăiai
  • cocăiși
  • cocăiseși
a III-a (el, ea)
  • cocăie
(să)
  • cocăie
  • cocăia
  • cocăi
  • cocăise
plural I (noi)
  • cocăim
(să)
  • cocăim
  • cocăiam
  • cocăirăm
  • cocăiserăm
  • cocăisem
a II-a (voi)
  • cocăiți
(să)
  • cocăiți
  • cocăiați
  • cocăirăți
  • cocăiserăți
  • cocăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocăie
(să)
  • cocăie
  • cocăiau
  • cocăi
  • cocăiseră
cocăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cucăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucăi
  • cucăire
  • cucăit
  • cucăitu‑
  • cucăind
  • cucăindu‑
singular plural
  • cucăie
  • cucăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucăi
(să)
  • cucăi
  • cucăiam
  • cucăii
  • cucăisem
a II-a (tu)
  • cucăi
(să)
  • cucăi
  • cucăiai
  • cucăiși
  • cucăiseși
a III-a (el, ea)
  • cucăie
(să)
  • cucăie
  • cucăia
  • cucăi
  • cucăise
plural I (noi)
  • cucăim
(să)
  • cucăim
  • cucăiam
  • cucăirăm
  • cucăiserăm
  • cucăisem
a II-a (voi)
  • cucăiți
(să)
  • cucăiți
  • cucăiați
  • cucăirăți
  • cucăiserăți
  • cucăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cucăie
(să)
  • cucăie
  • cucăiau
  • cucăi
  • cucăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucâi
  • cucâire
  • cucâit
  • cucâitu‑
  • cucâind
  • cucâindu‑
singular plural
  • cucâie
  • cucâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucâi
(să)
  • cucâi
  • cucâiam
  • cucâii
  • cucâisem
a II-a (tu)
  • cucâi
(să)
  • cucâi
  • cucâiai
  • cucâiși
  • cucâiseși
a III-a (el, ea)
  • cucâie
(să)
  • cucâie
  • cucâia
  • cucâi
  • cucâise
plural I (noi)
  • cucâim
(să)
  • cucâim
  • cucâiam
  • cucâirăm
  • cucâiserăm
  • cucâisem
a II-a (voi)
  • cucâiți
(să)
  • cucâiți
  • cucâiați
  • cucâirăți
  • cucâiserăți
  • cucâiseți
a III-a (ei, ele)
  • cucâie
(să)
  • cucâie
  • cucâiau
  • cucâi
  • cucâiseră
cocâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocăi
  • cocăire
  • cocăit
  • cocăitu‑
  • cocăind
  • cocăindu‑
singular plural
  • cocăie
  • cocăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocăi
(să)
  • cocăi
  • cocăiam
  • cocăii
  • cocăisem
a II-a (tu)
  • cocăi
(să)
  • cocăi
  • cocăiai
  • cocăiși
  • cocăiseși
a III-a (el, ea)
  • cocăie
(să)
  • cocăie
  • cocăia
  • cocăi
  • cocăise
plural I (noi)
  • cocăim
(să)
  • cocăim
  • cocăiam
  • cocăirăm
  • cocăiserăm
  • cocăisem
a II-a (voi)
  • cocăiți
(să)
  • cocăiți
  • cocăiați
  • cocăirăți
  • cocăiserăți
  • cocăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocăie
(să)
  • cocăie
  • cocăiau
  • cocăi
  • cocăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucăi
  • cucăire
  • cucăit
  • cucăitu‑
  • cucăind
  • cucăindu‑
singular plural
  • cucăiește
  • cucăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucăiesc
(să)
  • cucăiesc
  • cucăiam
  • cucăii
  • cucăisem
a II-a (tu)
  • cucăiești
(să)
  • cucăiești
  • cucăiai
  • cucăiși
  • cucăiseși
a III-a (el, ea)
  • cucăiește
(să)
  • cucăiască
  • cucăia
  • cucăi
  • cucăise
plural I (noi)
  • cucăim
(să)
  • cucăim
  • cucăiam
  • cucăirăm
  • cucăiserăm
  • cucăisem
a II-a (voi)
  • cucăiți
(să)
  • cucăiți
  • cucăiați
  • cucăirăți
  • cucăiserăți
  • cucăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cucăiesc
(să)
  • cucăiască
  • cucăiau
  • cucăi
  • cucăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cucăi, cucăiverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „cocaie

Visit YouGlish.com