3 intrări
34 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPIȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica.
CĂPIȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căpiță1 sf [At: I. IONESCU, C. 121/19 / V: cop~, copită / Pl: ~țe / E: bg копица] 1 Grămadă (provizorie) de fân, de formă conică și de mărime variabilă. 2 (Pex) Grămadă conică de nutreț sau de cereale. 3 (Mol; rar) Căpățână.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpiță2 sf [At: LIUBA-IANA, M. / Pl: ~țe / E: srb kapica] Căiță (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPIȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă de fîn (mai rar de alte plante de nutreț sau chiar de cereale) de formă conică și de mărime variabilă, după regiuni. Pleoapa soarele-și închide Sus pe-o căpiță de otavă. GOGA, P. 23. Dădură într-o poiană frumoasă, unde era cîteva căpițe de fîn și otavă groasă pe lîngă ele. RETEGANUL, P. I 46. ♦ Grămadă făcută din alte obiecte (avînd formă asemănătoare cu cea a grămezilor de fîn). O căpiță de brînză cu smîntînă. HOGAȘ, M. N. 36. ◊ (În comparații) Ce bucurie, ce răcnet au fost cînd și-au văzut pajura puii săi teferi în cuib și stîrvul dușmanului căpiță la poala muntelui. SBIERA, P. 86. 2. (Rar) Căciulie, căpățînă (de usturoi). Voia la d-voastră... răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi ce stăteau mai departe o căpiță de usturoi și pregătindu-se -a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66. – Variantă: copiță (ODOBESCU, S. I 148) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPIȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fîn, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățînă (3). – Bg. kopica (influențat de cap).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂPIȚĂ ~e f. Grămadă mare și înaltă de fân sau de alte plante de nutreț (sau cereale) în formă de con; stog; claie. /<bulg. kopica
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căpiță f. grămadă mică de fân, de formă conică; fânul se strânge mai întâi în căpițe, acestea în snopi, pe cari secerătorii le înalță în picioare, din cari durează clăi, apoi șire sau stoguri: brăzdele le răstoarnă ’n căpiți, alții le adună AL. [Slav. KOPIȚA, grămadă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpíță (Mold. Munt. est), copiță (Olt.) f., pl. e, și copítă (Munt. vest) f., pl. e și țĭ (pol. kopica, dim. d. kopa, claĭe, stog, d. vsl. kupŭ, grămadă, vgerm. kûfe, ngerm. kaufen; bg. sîrb. kup, nsl. kup, kopica, rut. kopícĕa, rus. kopná; ung. kupac și [d. rom.] kapica; ngr. kopádi. V. cupesc). Mold. Grămada provizorie de fîn (înaltă cam cît omu) care la un loc cu altele formează claĭa. Munt. Stog, fîn așezat în ultima formă. Fig. Iron. Hălăcĭugă, păr mare netuns în capu cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂPIȚA vb. I v. căpiți.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂPIȚA vb. I v. căpiți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂPIȚI, căpițesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face căpițe. [Var.: (rar) căpița vb. I] – Din căpiță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂPIȚI, căpițesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face căpițe. [Var.: (rar) căpița vb. I] – Din căpiță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂPIȚI, căpițesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face căpițe. [Var.: (rar) căpița vb. I] – Din căpiță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
căpița vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~țez / E: căpiță] 1-2 (Reg) A face căpițe1 (1-2) Si: a căpiți (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpiți [At: CONV. LIT. Liv, 656 / Pzi: ~țesc / E: căpița css] 1-2 A căpița (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copită2 sf vz căpiță corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copiță sf vz căpiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPIȚI, căpițesc, vb. IV. Tranz. A strînge (recolta) în căpițe, a face căpiță. Ce-am cosit Am căpițit. TEODORESCU, P. P. 630. ◊ Absol. Ne ducem În munții Galileului, Să clăim, Să căpițim. TEODORESCU, P. P. 382.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPIȚĂ s. f. v. căpiță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPIȚA vb. I. v. căpiți.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A CĂPIȚI ~esc tranz. (plante cosite) A aduna în căpițe. /Din căpiță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
copiță f. V. căpiță: cu copiți de iarbă grasă POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) copítă f., pl. copițĭ (Munt. vest) și copíță f., pl. e (Olt.), V. căpiță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căpiță s. f., g.-d. art. căpiței; pl. căpițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căpiță s. f., g.-d. art. căpiței; pl. căpițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpiță s. f., g.-d. art. căpiței; pl. căpițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căpiță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
căpiți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căpițesc, 3 sg. căpițește, imperf. 1 căpițeam; conj. prez. 1 sg. să căpițesc, 3 să căpițească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căpiți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căpițesc, imperf. 3 sg. căpițea; conj. prez. 3 să căpițească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpiți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căpițesc, imperf. 3 sg. căpițea; conj. prez. 3 sg. și pl. căpițească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂPIȚĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (Olt.) clădiș, (Transilv. și Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fân.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂPIȚĂ s. v. bonetă, bonețică, pop, scufie, scufiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căpiță s. v. BONETĂ. BONEȚICĂ. POP. SCUFIE. SCUFIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂPIȚĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (Olt.) clădiș, (Transilv. și Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fîn.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
căpiță, căpițe, (căptiță), s.f. Claie din snopi de grâu sau fân, în formă conică. – Din bg. kopica (DLRM, MDA); din sl. kopica „grămadă” (Șăineanu, DER). ■ Cuv. rom. > magh. kapica (Scriban).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpiță, căpițe, (căptiță), s.f. – Claie din snopi de grâu sau fân, în formă conică. – Din bg. kopica (DLRM, DEX, MDA); din sl. kopica „grămadă” (Șăineanu, DER). Cuv. rom. > magh. kapica (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpița, căpițez, v.t. (reg.) A aduna fânul, a face căpiță: „…să-I cosască 4 fălci și să-l adune, adeca să le căpițască” (Bârlea, 1909: 46; doc. din 1777). – Din căpiță (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
căpiță, căpițesubstantiv feminin
- 1. Grămadă conică (de mărime variabilă) de fân. DEX '09 DLRLC DLRM NODEXsinonime: claie stog diminutive: căpicioară
- Pleoapa soarele-și închide Sus pe-o căpiță de otavă. GOGA, P. 23. DLRLC
- Dădură într-o poiană frumoasă, unde era cîteva căpițe de fîn și otavă groasă pe lîngă ele. RETEGANUL, P. I 46. DLRLC
- 1.1. Grămadă conică de plante de nutreț sau de cereale. DEX '09
- 1.2. Grămadă făcută din alte obiecte (având formă asemănătoare cu cea a grămezilor de fân). DLRLC
- O căpiță de brînză cu smîntînă. HOGAȘ, M. N. 36. DLRLC
- (În comparații) Ce bucurie, ce răcnet au fost cînd și-au văzut pajura puii săi teferi în cuib și stîrvul dușmanului căpiță la poala muntelui. SBIERA, P. 86. DLRLC
-
-
-
- Voia la d-voastră... răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi ce stăteau mai departe o căpiță de usturoi și pregătindu-se -a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66. DLRLC
-
etimologie:
- kopica DEX '09 DLRM NODEX
căpiți, căpițescverb
- 1. A face căpițe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ce-am cosit Am căpițit. TEODORESCU, P. P. 630. DLRLC
- Ne ducem În munții Galileului, Să clăim, Să căpițim. TEODORESCU, P. P. 382. DLRLC
-
etimologie:
- căpiță DEX '09 DEX '98