2 intrări
18 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESFĂȚAT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față. 2. (Reg.) Larg deschis, expus vederii. – V. desfăța.
desfățat2, ~ă a [At: DL / V: dis~, (îvr) ~svă~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfăța] 1 (D. perne, plăpumi) Căruia i s-au scos învelitorile sau fețele. 2 (D. pat sau așternuturi) Rămas fără rufărie. 3 (Pan) Dat la o parte. 4 (Reg) Expus vederii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfățat1 sn [At: MDA ms / V: dis~, (îvr) ~svă~ / E: desfăța] 1-4 Desfățare (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFĂȚAT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față, neînfățat. 2. (Reg.) Larg deschis, expus vederii. – V. desfăța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESFĂȚAT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față; neînfățat; p. ext. (despre pat) fără rufărie. 2. (Mold., rar) Larg deschis, expus vederii. [Casele] au început a să supune regulelor proporției, a să împodobi cu coloane, cu ferestre largi și luminoase, cu balcoane desfățate. ALECSANDRI, C. 97.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFĂȚA, desfăț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Pref. des- + [în]făța.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfăța [At: CADE / Pzi: desfăț / E: des- + (în)făța] 1 vt A scoate fețele sau învelitorile de pe perne sau de pe plăpumi. 2 vt (C.i. patul sau așternutul) A lăsa fără rufărie. 3 vr (Pan) A se da la o parte. 4 vt (Reg) A expune (vederii).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFĂȚA, desfăț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Des1- + [în]făța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
DESFĂȚA, desfăț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pînză de pe perne sau plăpumi. ◊ Expr. A desfăța patul (sau așternutul) = a scoate rufăria patului. ◊ Refl Fig. Cu-ncetul a cerului nori se desfață, Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. EMINESCU, O. IV 164. 2. (Mold., rar) A deschide; a întinde la vedere, a expune. Negustorii dughenele au desfățat. SEVASTOS, N. 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESFĂȚA desfăț tranz. (perne, plapume) A dezbrăca de fețe (murdare). /des- + a [în]făța
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desfăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfăț, 2 sg. desfeți, 3 desfață; conj. prez. 1 sg. să desfăț, 3 să desfețe; imper. 2 sg. afirm. desfață
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
desfăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfăț, 2 sg. desfeți, 3 desfață; conj. prez. 3 să desfețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfăța vb., ind. prez. 1 sg. desfăț, 2 sg. desfeți, 3 sg. și pl. desfață; conj. prez. 3 sg. și pl. desfețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfăț, -feți 2, -față 3, -fețe 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESFĂȚAT adj. neînfățat. (Pernă ~; pat ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESFĂȚAT adj. neînfățat. (Pernă ~; pat ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Desfățat ≠ înfățat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A desfăța ≠ a înfăța
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT34) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
desfățat, desfățatăadjectiv
- 2. Larg deschis, expus vederii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Casele] au început a să supune regulelor proporției, a să împodobi cu coloane, cu ferestre largi și luminoase, cu balcoane desfățate. ALECSANDRI, C. 97. DLRLC
-
etimologie:
- desfăța DEX '98 DEX '09
desfăța, desfățverb
- 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: înfăța
- Cu-ncetul a cerului nori se desfață, Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. EMINESCU, O. IV 164. DLRLC
- A desfăța patul (sau așternutul) = a scoate rufăria patului. DLRLC
-
-
- Negustorii dughenele au desfățat. SEVASTOS, N. 130. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + [în]făța. DEX '09