12 definiții pentru dezmetic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZMETIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf. bezmetic.

DEZMETIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf. bezmetic.

dezmetic, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (înv) ~tec / S și: desm~ / E: nct] (Înv) 1 (D. oameni) Care umblă fără rost. 2 Care are o comportare lipsită de bun-simț. 3 (Pex) Lipsit de rațiune Si: descreierat, nebun, zănatic. 4 (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de echilibru, de bun-simț, de rațiune Si: aiurit, nesăbuit. 5 (D. oameni și animale) Dezorientat în fața unei situații Si: năuc, uluit, zăpăcit.

DEZMETIC, -Ă, dezmetici, -e, adj. Bezmetic. Am fost un copil dezmetic. GALACTION, O. I 9. ◊ (Substantivat) Primejdia începe să fie cu mult mai mare pentru acei dezmetici care au cutezat peste ce se cuvine. SADOVEANU, Z. C. 342. Dezmeticule... trebuie să te adun de pe drumuri. CAMIL PETRESCU, T. I 546. Nu se rugase... să-i mai găsească ceva bani... La adică știa să facă jertfe, dar se păzea să se adune cu dezmeticii! MACEDONSKI, O. III 51.

desmetic a. zăpăcit, nebun. [Cf. bezmetic].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezmetic (pop.) adj. m., pl. dezmetici; f. dezmetică, pl. dezmetice

dezmetic (rar) adj. m., pl. dezmetici; f. dezmetică, pl. dezmetice

dezmetic adj. m., pl. dezmetici; f. sg. dezmetică, pl. dezmetice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZMETIC adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.

dezmetic adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

Intrare: dezmetic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmetic
  • dezmeticul
  • dezmeticu‑
  • dezmetică
  • dezmetica
plural
  • dezmetici
  • dezmeticii
  • dezmetice
  • dezmeticele
genitiv-dativ singular
  • dezmetic
  • dezmeticului
  • dezmetice
  • dezmeticei
plural
  • dezmetici
  • dezmeticilor
  • dezmetice
  • dezmeticelor
vocativ singular
  • dezmeticule
  • dezmetice
  • dezmetică
  • dezmetico
plural
  • dezmeticilor
  • dezmeticelor
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desmetic
  • desmeticul
  • desmetică
  • desmetica
plural
  • desmetici
  • desmeticii
  • desmetice
  • desmeticele
genitiv-dativ singular
  • desmetic
  • desmeticului
  • desmetice
  • desmeticei
plural
  • desmetici
  • desmeticilor
  • desmetice
  • desmeticelor
vocativ singular
  • desmeticule
  • desmetice
  • desmetică
  • desmetico
plural
  • desmeticilor
  • desmeticelor
dezmetec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezmetic, dezmeticăadjectiv

  • 1. rar adesea substantivat Bezmetic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bezmetic
    • format_quote Am fost un copil dezmetic. GALACTION, O. I 9. DLRLC
    • format_quote Primejdia începe să fie cu mult mai mare pentru acei dezmetici care au cutezat peste ce se cuvine. SADOVEANU, Z. C. 342. DLRLC
    • format_quote Dezmeticule... trebuie să te adun de pe drumuri. CAMIL PETRESCU, T. I 546. DLRLC
    • format_quote Nu se rugase... să-i mai găsească ceva bani... La adică știa să facă jertfe, dar se păzea să se adune cu dezmeticii! MACEDONSKI, O. III 51. DLRLC
etimologie:
  • cf. bezmetic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.