2 definiții pentru dizghin
Explicative DEX
dizghín n., pl. urĭ (turc. dizgin, dizgun, frîŭ, dizgini čekmek, a trage frîu). Vechĭ. Lovitură de frîŭ saŭ de pintenĭ. Săritură de cal. A-ĭ de un dizghin caluluĭ, a-l face să zburde. – Greșit dezghin și încă și (Al. și Sadov.) dezbin.
Regionalisme / arhaisme
dizghin, dizghinuri, s.n. (pop.) lovitură de pinteni sau de frâu dată calului; săritura acestuia.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: dizghin
dizghin substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)