10 definiții pentru drumaș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DRUMAȘ, drumași, s. m. (Înv.) Drumeț, călător. – Drum + suf. -aș.
drumaș, ~ă smf, a [At: (a. 1822) IORGA, S. D. VII, 312 / Pl: ~i / E: drum + -aș] 1-2 (Îvp) Drumeț (1-2). 3-4 (Reg) (Muncitor) care pavează drumuri Si: pavator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRUMAȘ, drumași, s. m. (Înv. și reg.) Drumeț, călător. – Drum + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
DRUMAȘ, drumași, s. m. Călător, drumeț. A dat apoi drum liber drumașilor, cărare La toți din tot cuprinsul hotarelor a dat. COȘBUC, P. II 182. Eu sînt ca drumașul obosit, ce întîlnind fîntîna dorită și apropiindu-se să-și ude buzele arzînde simte tărîmul... căzînd și tîrîndu-l în adîncul groapei. BOLINTINEANU, O. 455. Toți tovarășii drumași scria fieșcare în limba sa cea națională. GOLESCU, Î. 94. Mi-e cuibul lîngă drum Într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. ◊ (Adjectival) Care este pe drumuri, lipsit de adăpost. Ți-ai părăsit nevasta... Și pe bieții copilași I-ai lăsat golani, drumași. TEODORESCU, P. P. 554.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drumáș m. Rar. Drumeț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
drumaș (înv.) s. m., pl. drumași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
drumaș (înv.) s. m., pl. drumași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
drumaș s. m., pl. drumași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DRUMAȘ s. v. călător, drumeț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
drumaș s. v. CĂLĂTOR. DRUMEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
drumaș, drumașisubstantiv masculin
-
- A dat apoi drum liber drumașilor, cărare La toți din tot cuprinsul hotarelor a dat. COȘBUC, P. II 182. DLRLC
- Eu sînt ca drumașul obosit, ce întîlnind fîntîna dorită și apropiindu-se să-și ude buzele arzînde simte tărîmul... căzînd și tîrîndu-l în adîncul groapei. BOLINTINEANU, O. 455. DLRLC
- Toți tovarășii drumași scria fieșcare în limba sa cea națională. GOLESCU, Î. 94. DLRLC
- Mi-e cuibul lîngă drum Într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. DLRLC
- 1.1. Care este pe drumuri, lipsit de adăpost. DLRLC
- Ți-ai părăsit nevasta... Și pe bieții copilași I-ai lăsat golani, drumași. TEODORESCU, P. P. 554. DLRLC
-
-
etimologie:
- Drum + sufix -aș. DEX '98 DEX '09