6 definiții pentru drâglu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

driglă sf vz drâglu

dríglă și drîglă f., pl. e (bg. drŭgla). Nord. Gloabă, mîrțoagă, cal prost (Șez. 32, 80).

drîglu n., pl. urĭ și e (cp. cu bg. drŭglec). Ban. Olt. Darac.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRÂGLU s. v. cociorvă, darac, dărăcitor, scărmănătoare.

drîglu s. v. COCIORVĂ. DARAC. DĂRĂCITOR. SCĂRMĂNĂTOARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

drîglu (-li), s. m.1. (Trans.) Vătrai. – 2. Dărăcitor, scărmănător. – Var. drîgl. Probabil der. cu suf. -lo de la sl. drŭgati „a tremura”; caz în care sensul său primar ar fi fost cel de „agitator”, cf. bg. drăglec (Candrea, Scriban). Dacă această teză este sigură, este dublet de la drehlă (var. drelă), s. f. (ciupercă comestibilă, Auricularia tremelloides), cf. rut. drjachlij, ucr. drachlij „care tremură” (Tiktin), numită astfel datorită consistenței sale, cf. numele științific și posibil de aici drîglă, s. f. (mîrțoagă), cf. bg. draglă (Conev 57; Scriban). – Der. drîgîi, vb. (Mold., a scutura, a agita), cf. rut. drygaty (Candrea); drîgla, vb. (Olt., Banat, Trans., a scărmăna, a dărăci); drîglat, s. n. (scărmănare, dărăcit).

Intrare: drâglu
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drâglu
  • drâglul
  • drâglu‑
plural
  • drâgli
  • drâglii
genitiv-dativ singular
  • drâglu
  • drâglului
plural
  • drâgli
  • drâglilor
vocativ singular
plural
driglă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drâglu
  • drâglul
  • drâglu‑
plural
  • drâgluri
  • drâglurile
genitiv-dativ singular
  • drâglu
  • drâglului
plural
  • drâgluri
  • drâglurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drâglu
  • drâglul
  • drâglu‑
plural
  • drâgle
  • drâglele
genitiv-dativ singular
  • drâglu
  • drâglului
plural
  • drâgle
  • drâglelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)