2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú.

dârz, ~ă [At: CORESI, EV. 168/7 / V: ~rj / Pl: ~rji (și ~i), ~e / E: vsl дръзъ] 1 a (D. oameni) Care își iese ușor din fire. 2 a (D. oameni) Care nu se poate stăpâni. 3-4 smf, a (Om) foarte curajos. 5 a (D. atitudini, manifestări ale oamenilor) Care exprimă îndrăzneală, curaj. 6-7 smf, a (Om) obraznic. 8 a (Îe) A fi ~ de băutură A nu exagera cu băutura. 9 a (Îae) A nu se îmbăta. 10 av Cu fermitate. 11-12 av, a (În mod) înverșunat. 13 a (D. animale) Care nu se lasă ușor condus, nu ascultă de comenzi. 14 a (D. animale) Agresiv. 15 a (Pex; înv) Sprinten. 16-17 smf, a (Om) încăpățânat. 18-19 smf, a (Om) orgolios. 20-21 smf, a (Mol) (Om) în vârstă, dar încă voinic.

DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ◊ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi, (f.) dârze] – Din sl. drúzú.

DÂRZ ~ză (~ji, ~ze) 1) Care vădește îndrăzneală și curaj. Fire ~ză. 2) Care nu renunță la convingerile sau la principiile sale; neînduplecat; neclintit. 3) rar Care are o părere exagerată despre sine; mândru; fudul; încrezut; țanțoș; semeț; îngâmfat; înfumurat; măret. /<sl. druzu

dârz a. Mold. tare semeț: să apase pe dârza lor cerbice AL. [Slav. DRUZŬ].

DÎRZ, -Ă, dîrji, -ze, adj. 1. Îndrăzneț, curajos, hotărît, cutezător. Popoarele se pătrund de conștiința că pot obține victoria păcii prin luptă perseverentă și dîrză. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2756. Și sufletul meu amețit se simte Mai dîrz privind la culmea-naltă. BENIUC, V. 7. Stăteam jos pe o pelerină întinsă, cu care biruisem iarba înaltă și dîrză. IBRĂILEANU, A. 150. De astă dată nu se mai opri sfiicios pe la poartă, ci-și luă inima-n dinți și dete drept înainte, deschise ușa-n lături și se-nțepeni dîrz dinaintea bătrînei. VLAHUȚĂ, N. 130. ♦ Aprig, înverșunat. Tăun fu chemat la Sfatul Popular. Veni, dîrz, împreună cu Trandafira. CAMILAR, TEM. 265. Am făcut o sforțare dîrză să mă înfrîng. CAMIL PETRESCU, U. N. 229. Un domn senator, care se plimba de colo pînă colo, țifnind și aruncîndu-mi căutături foarte dîrze... mă interpelează foarte de sus. CARAGIALE, O. VII 296. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățînat. Eu atîta pot să-ți spun, mamă: aține-te dîrză, aține-te pînă vin eu. CAMILAR, N. I 252. Dar sufletul tău în mine-nvăscut Tot dîrz a rămas și tot nu se-ndoaie. STANCU, C. 141. Ce-o fi avînd oare feciorul meu de s-a făcut așa de dîrz? SLAVICI, O. I 101. 3. Mîndru, semeț, țanțoș. Cu greutate mare, izbutea să se ție treaz și dîrz în șa. SADOVEANU, Z. C. 42. ◊ Fig. Păunenii se mirau mai ales de grădini: frumos rînduite... cu răsadurile vii și dîrze în cavaluri sătule de apă. SADOVEANU, P. M. 311. Pentru dînsul toate zburătoarele, mîndri păunași, sălbăticoși cocori, bufnițe cobitoare, șoimi dîrji... toate picau ca fermecate. ODOBESCU, S. III 180. ◊ (Adverbial) Dar ce-ai pățit?...Ce să pățesc, zise Ivan dîrz, ia! am căptușit niște iepuroi, și am de gînd să-i jumulesc. CREANGĂ, P. 304. – Pl. și: (m.) dîrzi (CAMILAR, N. I 245), (f.) dîrje- (M. I. CARAGIALE, C. 137). – Variantă: dîrj, -e (DELAVRANCEA, A. 100, CARAGIALE, O. I 309) adj.

DÎRZ, -Ă, dîrji, -ze, adj. 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățînat. 3. Mîndru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dîrzi, (f.) dîrje] – Slav (v. sl. drǔzǔ).

dîrz, -ă adj., pl. ji, ze (vsl. drŭzŭ, dîrz, drŭznonti, a îndrăzni; rudă cu vgr. thrasýs, tharsýs. V. îndrăznesc). Cu capu sus, țanțoș, mîndru și îndrăzneț. Adv. în mod dîrz. – Și dîrj (Munt.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dârz adj. m., pl. dârji; f. dârză, pl. dârze

dârz adj. m., pl. dârji; f. dârză, pl. dârze

dârz adj. m., pl. dârji; f. sg. dârză, pl. dârze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DÂRZ adj. 1. v. curajos. 2. v. hotărât. 3. v. tenace. 4. v. disputat.

DÂRZ adj. v. mândru, semeț, țanțoș.

DÂRZ adj. 1. brav, curajos, cutezător, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (Om ~.) 2. decis, ferm, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Un caracter ~.) 3. îndîrjit, perseverent, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. aprig, disputat, îndîrjit, înverșunat, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.)

Dârz ≠ laș, fricos, neîndrăzneț

dîrz adj. v. MÎNDRU. SEMEȚ. ȚANȚOȘ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dîrz (dîrză), adj.1. Îndrăzneț, întreprinzător, avîntat. – 2. Tenace, neclintit, ferm. – Var. (înv.) dîrj. Sl. druzu (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 178; Cihac, II, 91; Conev 100), cf. îndrăzni, bg. durzaĭă „îndrăznesc”. – Der. dîrzie (var. (in)dîrjie), s. f. (curaj, îndrăzneală); dîrzoi, adj. (țeapăn), prin confuzie cu bîrzoi; îndîrji, vb. (a înfuria, a stîrni); înjîrda, vb. (Trans., a ațîța, a asmuți), metateză de la îndîrji (Drăganu, Dacor., VII, 135), probabil cu influența lui joardă „băț” (DAR).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DÎRZ adj. 1. Dîrza s. 2. Dărzul (17 B IV 313). 3. Dărjan, olt., 1643 (Sd V 299); – Brăil (Șchei I). 4. Dîrjan ard., act., < Dîrja s., ard.

Intrare: Dârz
Dârz nume propriu
nume propriu (I3)
  • Dârz
Intrare: dârz
dârz1 (pl. -ji,-ze) adjectiv
adjectiv (A8)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârz
  • dârzul
  • dârzu‑
  • dârză
  • dârza
plural
  • dârji
  • dârjii
  • dârze
  • dârzele
genitiv-dativ singular
  • dârz
  • dârzului
  • dârze
  • dârzei
plural
  • dârji
  • dârjilor
  • dârze
  • dârzelor
vocativ singular
plural
dârz2 (pl. -i,-e) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârz
  • dârzul
  • dârzu‑
  • dârză
  • dârza
plural
  • dârzi
  • dârzii
  • dârze
  • dârzele
genitiv-dativ singular
  • dârz
  • dârzului
  • dârze
  • dârzei
plural
  • dârzi
  • dârzilor
  • dârze
  • dârzelor
vocativ singular
plural
dârz3 (pl. -ji,-je) adjectiv
adjectiv (A8-je)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârz
  • dârzul
  • dârzu‑
  • dârză
  • dârza
plural
  • dârji
  • dârjii
  • dârje
  • dârjele
genitiv-dativ singular
  • dârz
  • dârzului
  • dârje
  • dârjei
plural
  • dârji
  • dârjilor
  • dârje
  • dârjelor
vocativ singular
plural
dârj adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârj
  • dârjul
  • dârju‑
  • dârjă
  • dârja
plural
  • dârji
  • dârjii
  • dârje
  • dârjele
genitiv-dativ singular
  • dârj
  • dârjului
  • dârje
  • dârjei
plural
  • dârji
  • dârjilor
  • dârje
  • dârjelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dârz, dârzăadjectiv

  • comentariu Despre ființe sau manifestările lor. DEX '09 DEX '98
  • 1. Curajos, cutezător, hotărât, îndrăzneț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Popoarele se pătrund de conștiința că pot obține victoria păcii prin luptă perseverentă și dîrză. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2756. DLRLC
    • format_quote Și sufletul meu amețit se simte Mai dîrz privind la culmea-naltă. BENIUC, V. 7. DLRLC
    • format_quote Stăteam jos pe o pelerină întinsă, cu care biruisem iarba înaltă și dîrză. IBRĂILEANU, A. 150. DLRLC
    • format_quote De astă dată nu se mai opri sfiicios pe la poartă, ci-și luă inima-n dinți și dete drept înainte, deschise ușa-n lături și se-nțepeni dîrz dinaintea bătrînei. VLAHUȚĂ, N. 130. DLRLC
    • 1.1. Aprig, înverșunat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Luptă dârză. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Tăun fu chemat la Sfatul Popular. Veni, dîrz, împreună cu Trandafira. CAMILAR, TEM. 265. DLRLC
      • format_quote Am făcut o sforțare dîrză să mă înfrîng. CAMIL PETRESCU, U. N. 229. DLRLC
      • format_quote Un domn senator, care se plimba de colo pînă colo, țifnind și aruncîndu-mi căutături foarte dîrze... mă interpelează foarte de sus. CARAGIALE, O. VII 296. DLRLC
  • 2. Neclintit, neînduplecat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu atîta pot să-ți spun, mamă: aține-te dîrză, aține-te pînă vin eu. CAMILAR, N. I 252. DLRLC
    • format_quote Dar sufletul tău în mine-nvăscut Tot dîrz a rămas și tot nu se-ndoaie. STANCU, C. 141. DLRLC
    • format_quote Ce-o fi avînd oare feciorul meu de s-a făcut așa de dîrz? SLAVICI, O. I 101. DLRLC
  • 3. Mândru, semeț, țanțoș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu greutate mare, izbutea să se ție treaz și dîrz în șa. SADOVEANU, Z. C. 42. DLRLC
    • format_quote figurat Păunenii se mirau mai ales de grădini: frumos rînduite... cu răsadurile vii și dîrze în cavaluri sătule de apă. SADOVEANU, P. M. 311. DLRLC
    • format_quote figurat Pentru dînsul toate zburătoarele, mîndri păunași, sălbăticoși cocori, bufnițe cobitoare, șoimi dîrji... toate picau ca fermecate. ODOBESCU, S. III 180. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Dar ce-ai pățit?... – Ce să pățesc, zise Ivan dîrz, ia! am căptușit niște iepuroi, și am de gînd să-i jumulesc. CREANGĂ, P. 304. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.