2 intrări
36 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (5)
- relaționale (7)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂRÂMAT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. 2. (Despre copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte. [Var.: (reg.) dărmat, -ă adj.] – V. dărâma.
DĂRÂMAT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. 2. (Despre copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte. [Var.: (reg.) dărmat, -ă adj.] – V. dărâma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dărâmat2, ~ă a [At: DA ms / V: (reg) ~rm~ / Pl: ~ați, ~e / E: dărâma] 1 Doborât2. 2 (Fig) Distrus2. 3 Prăbușit2. 4 Ruinat2. 5 (D. clădiri) Demolat2. 6 (D. copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dărâmat1 sn [At: MDA ms / V: ~rm~ / Pl: ~uri / E: dărâma] 1-6 Dărâmare (1-6)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRÂMA, dărâm, vb. I. Tranz. 1. A doborî, a culca la pământ, fig. a distruge, a nimici, a risipi. ♦ Refl. A se prăbuși, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. ♦ (Reg.) A cosi iarbă, cereale etc. [Var.: (reg.) dărma vb. I] – Lat. *deramare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRÂMA, dărâm, vb. I. Tranz. 1. A doborî, a culca la pământ, fig. a distruge, a nimici, a risipi. ♦ Refl. A se prăbuși, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. ♦ (Reg.) A cosi iarbă, cereale etc. [Var.: (reg.) dărma vb. I] – Lat. *deramare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂRMA vb. I v. dărâma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRMA vb. I v. dărâma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂRMAT, -Ă adj. v. dărâmat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRMAT, -Ă adj. v. dărâmat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dărâma [At: DA ms / V: (reg) ~rma / Pzi: ~dărâm / E: lat deramare] 1 vt A culca la pământ Si: a doborî. 2 vt (Fig) A distruge. 3 vr A se prăbuși. 4 vr A se ruina. 5 vt A demola o clădire (veche). 6 vt (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. 7 vt (Reg) A cosi iarbă, cereale etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dărma v vz dărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dărmat2, ~ă a vz dărâmat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dărmat1 sn vz dărâmat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
derănat, ~ă a vz dărâmat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
derma1 v vz dărâma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRÎMA, dărîm, vb. I. 1. Tranz. A doborî la pămînt, a distruge, a nimici. Șuvoaiele cutremurau codrii, dărîmînd arborii, împleticindu-i. CAMILAR, T. 60. Așezați unul lîngă altul, cît e abatajul de lung, minerii fac tot ce le e în putință să dărîme cît mai repede peretele de cărbune pe care îl au în față. BOGZA, V. J. 118. Se desfășurau fînațuri pe care brumele și omăturile le dărîmau necosite. SADOVEANU, Z. C. 70. (Fig.) Răspunsul lui Andrei îi dărîmă ultima icoană din suflet. CAMIL PETRESCU, T. I 160. ◊ Refl. pas. Făcu semn și corturile se dărîmară. SADOVEANU, Z. C. 275. ♦ Refl. A se prăvăli, a se surpa, a se ruina, a se dărăpăna. În loc să-și vază de casă, că se dărîmă, cumpără cai. PREDA, Î. 115. Părea că se dărîmă sala de aplauze. CAMIL PETRESCU, T. II 546. ◊ (Poetic) Prin stihii ce prind să se dărîme, Farul meu va lumina cu sînge. BENIUC, V. 41. ♦ A desface cu îngrijire o construcție pentru a folosi din nou materialul. 2. Refl. (Despre oameni) A cădea la pămînt, a se prăbuși; a se răsturna. Trăgîndu-se un pas înapoi, s-a dărîmat dintr-o dată, secat de puteri, pe ușa casei boierești. GALAN, Z. R. 212. Nu fără demnitate, șătrarul se dărîmă la pămînt. SADOVEANU, Z. C. 38. 3. Tranz. (Rar) A tăia, a rupe, a da jos (ramuri, frunze, fructe) dintr-un copac; p. ext. a distruge un copac (rupîndu-i ramurile, frunzele). ♦ (Cu privire la iarbă, cereale etc.) A tăia cu coasa; a cosi. – Variantă: (regional) dărma, darm (BENIUC, V. 127, CREANGĂ, A. 112, ALECSANDRI, P. II 143, KOGĂLNICEANU, S. 215), vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRÎMAT, -Ă, dărîmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat, distrus, nimicit, ruinat. Trecătorul se rătăcea... printre garduri de nuiele, zăplazuri dărîmate, ziduri risipite. SADOVEANU, Z. C. 79. Rădăcini rămase în malurile dărîmate ca niște gheare de dihanie. GALACTION, O. I 107. Pe zidul dărîmat... crește în fiecare an o iederă. CAMIL PETRESCU, T. II 580. Vede casa-i părintească și cu strașinile-i late Pe sub care se agață cuiburile dărîmate. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Fig. (Adverbial) Mai bine vînd pămîntul, vorbește dărîmat tata. STANCU, D. 99. ♦ (Despre construcții) Desfăcut cu îngrijire pentru a folosi din nou materialul. 2. (Despre copaci) Din care s-au tăiat, s-au rupt ramuri, frunze etc. – Variantă: (regional) dărmat, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRMA vb. I. v. dărîma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRMAT, -Ă adj. v. dărîmat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DĂRÂMA dărâm tranz. A face să se dărâme. /<lat. deramare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DĂRÂMA pers. 3 se dărâmă intranz. 1) (despre construcții) A se deteriora, căzând la pământ (sub acțiunea anumitor factori dăunători); a se distruge; a se ruina. 2) (despre terenuri, maluri) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se surpa; a se ponorî. /<lat. deramare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dărâmà v. 1. a da jos, a face să cază bucată cu bucată: a dărâma o casă; 2. fig. a strica, a ruina: a dărâmat pe mulți oameni. [Lat. *DERAMARE (din RAMUS, cracă), a da jos ramurile unui arbore: termen horticol generalizat în limbă (cf. dărâmătură, care a conservat în parte sensul primitiv)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dărmà v. (poetic) a dărâma: se darmă munți, cetatea se darmă AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
darm, a dărmá V. dărîm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dărîm și dărám, a -îmá și (ob.) -ămá v. tr. (lat. *de-rámo, -áre, a da jos ramurile, d. râmus, ramură. Formele cu acc. pe tulpină aŭ a orĭ î, iar cele-lalte ă, rar î. Cp. cu fărîm). Daŭ jos ramurile: am cules nucile fără să dărîm nucu. Dobor, daŭ jos distrugînd (vorbind de zidurĭ și de alte construcțiuni): a dărăma casa, zidu, podu. Dobor, răpun, trîntesc: sacu mă dărăma de greu ce e. Fig. Înving pin uneltirĭ: a dărăma un adversar politic. – Rar și lit. darm, a dărma (nord), ca sfarm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dărâma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dărâm, 3 dărâmă; conj. prez. 1 sg. să dărâm, 3 să dărâme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dărâma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dărâm, 3 dărâmă, 1 pl. dărâmăm; conj. prez. 3 să dărâme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dărâma vb., ind. prez. 1 sg. dărâm, 3 sg. și pl. dărâmă, 1 pl. dărâmăm, conj. prez. 3 sg. și pl. dărâme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dărîma (ind. prez. 1 sg. dărîm, 1 pl. dărîmăm)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
dărâm, dărâmat prt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DĂRÂMAT adj. 1. v. demolat. 2. dărăpănat, năruit, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hâit. (O veche construcție ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DĂRÂMAT s. v. prăbușire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DĂRÂMA vb. 1. v. demola. 2. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (O casă veche care se ~.) 3. v. prăbuși. 4. v. doborî.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DĂRÎMA vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetății.) 2. a cădea, a se nărui, a pica. a se prăbuși, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe ei.) 3. a arunca, a azvîrli, a culca, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (pop. si fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămînt.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRÎMAT adj. dărăpănat, năruit, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O construcție ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRÎMAT s. cădere, dărăpănare, dărîmare, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unui zid.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A dărâma ≠ a clădi, a dura, a înălța, a ridica, a zidi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dărîma (dărîm, dărîmat), vb. – 1. A rupe crengile de pe un trunchi. – 2. A doborî, a face să cadă jos fructele din pom spre a fi culese. – 3. A dărîma, a doborî la pămînt. – 4. A distruge, a nărui, a demola (o construcție). – 5. A doborî, a copleși. – 6. (Refl., Arg.) A se sfîrși. – Var. dărăma, dărma. Mr. dirimare „a distruge”. Lat. *dēramāre, de la ramus „ramură” (Cihac, I, 226; Miklosich, Vokal., I, 27; Densusianu, Filologie, 449; Tiktin; REW 2578; Philippide, II, 639; Candrea; Scriban; Graur, BL, V, 95; Giuglea, LL, I, 158; Cortés 127), după cum o dovedesc primele două sensuri, care apar din sec. XVII, astăzi înv.; cf. alb. dërmoń „a distruge”, it. diramare, sp. derramar; cf. și mr. drămă „ramură” (Meyer, Alb. St., IV, 66). Rezultatul mr. dirimare, care pare clar, nu i-a convins pe unii cercetători: Meyer 55 propunea un lat. *derumare, și Pușcariu, Conv. lit., XXXVII, 41 și ZRPh., XXVII, 738 (cf. Pușcariu 485 și REW 2584; Densusianu, Rom., XXXIII, 277), lat. *dērῑmāre. Alternanța dăr(i)ma ca sfă(i)ma. – Der. dărîmătură, s. f. (năruire; ruină; resturi de la dărîmare; bătrîn ramolit, boșorog).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
dărâmă Oaia s. pr. (glum.) cartierul bucureștean Dămăroaia.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT22) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dărâmat, dărâmatăadjectiv
-
- Trecătorul se rătăcea... printre garduri de nuiele, zăplazuri dărîmate, ziduri risipite. SADOVEANU, Z. C. 79. DLRLC
- Rădăcini rămase în malurile dărîmate ca niște gheare de dihanie. GALACTION, O. I 107. DLRLC
- Pe zidul dărîmat... crește în fiecare an o iederă. CAMIL PETRESCU, T. II 580. DLRLC
- Vede casa-i părintească și cu strașinile-i late Pe sub care se agață cuiburile dărîmate. MACEDONSKI, O. I 86. DLRLC
- Mai bine vînd pămîntul, vorbește dărîmat tata. STANCU, D. 99. DLRLC
- 1.2. (Despre construcții) Desfăcut cu îngrijire pentru a folosi din nou materialul. DLRLC
-
- 2. (Despre copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- dărâma DEX '98 DEX '09
dărâma, dărâmverb
-
- Șuvoaiele cutremurau codrii, dărîmînd arborii, împleticindu-i. CAMILAR, T. 60. DLRLC
- Așezați unul lîngă altul, cît e abatajul de lung, minerii fac tot ce le e în putință să dărîme cît mai repede peretele de cărbune pe care îl au în față. BOGZA, V. J. 118. DLRLC
- Se desfășurau fînațuri pe care brumele și omăturile le dărîmau necosite. SADOVEANU, Z. C. 70. DLRLC
- Răspunsul lui Andrei îi dărîmă ultima icoană din suflet. CAMIL PETRESCU, T. I 160. DLRLC
- Făcu semn și corturile se dărîmară. SADOVEANU, Z. C. 275. DLRLC
-
- În loc să-și vază de casă, că se dărîmă, cumpără cai. PREDA, Î. 115. DLRLC
- Părea că se dărîmă sala de aplauze. CAMIL PETRESCU, T. II 546. DLRLC
- Prin stihii ce prind să se dărîme, Farul meu va lumina cu sînge. BENIUC, V. 41. DLRLC
-
- 1.3. A demola o clădire (veche). DEX '09 DEX '98sinonime: demola
- diferențiere A desface cu îngrijire o construcție pentru a folosi din nou materialul. DLRLC
-
-
-
- Trăgîndu-se un pas înapoi, s-a dărîmat dintr-o dată, secat de puteri, pe ușa casei boierești. GALAN, Z. R. 212. DLRLC
- Nu fără demnitate, șătrarul se dărîmă la pămînt. SADOVEANU, Z. C. 38. DLRLC
-
-
- 3.1. A distruge un copac (rupându-i ramurile, frunzele). DLRLC
- 3.2. A cosi iarbă, cereale etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cosi
-
etimologie:
- *deramare DEX '09 DEX '98