2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

fleoncăni vi vz flencăni

FLEONCĂNI, FLONCĂNI (-ănesc), FLONCĂI (-căiu) vb. tr. și intr. familiar A-i toca mereu gura, a trăncăni: fleoncănii de geaba, n’am putut răzbi la dînsa JIP.; odată dacă te-am ales, tu ești a mea, floncănească lumea ce va vrea ISP.; i se tîmpește mintea, crezînd numai la ce fleoncăie popa JIP. [fleoancă].

FLEONCĂNI vb. IV v. flencăni.

fleoncănì v. a flecări, a spune verzi și uscate.

FLENCĂNI, flencănesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A vorbi multe și fără rost; a trăncăni. – Fleancă + suf. -ăni.

FLENCĂNI, flencănesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A vorbi multe și fără rost; a trăncăni. – Fleancă + suf. -ăni.

flencăni vit [At: JIPESCU, O. 43 / V: ~eon~, flon~ / Pzi: ~nesc / E: fleancă + -ăni] 1 (Pop) A trăncăni. 2 (Ban) A hoinări. 3 (Reg) A se bălăbăni. 4 A nu fi bine fixat.

floncăni v vz flencăni

FLENCĂNI (-ănesc) vb. tr. și intr. 1 – FLEONCĂNI: măsura șanțul dintr’un loc într’altul, flencănind din gură RET. 2 Băn. A hoinări, a umbla haimana, a bate podurile.

FLONCĂNI 👉 FLEONCĂNI.

FLENCĂNI, flencănesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A trăncăni, a vorbi multe și fără rost. Ia tacă-ți gura și nu mai flencăni. POPESCU, B. II 105. – Variante: fleoncăni, fleorcăi vb. IV.

FLEORCĂI vb. IV v. flencăni.

flencăĭésc și -ănésc (vest), fleoncăĭésc și -ănésc (est), v. intr. (eo dift. Imit. înrudit cu rut. flinĭkati, a scînci). Iron. Vorbesc mult și plicticos, dîrdîĭ: ĭa nu maĭ fleoncăni, măĭ!

fleoncăĭésc, -ănésc, V. flencăĭesc.

fleórcăĭ și -ésc (mă), a v. refl. Triv. Mă cufuresc mult. V. leorcăĭ.

Ortografice DOOM

flencăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flencănesc, 3 sg. flencănește, imperf. 1 flencăneam; conj. prez. 1 sg. să flencănesc, 3 să flencănească

flencăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flencănesc, imperf. 3 sg. flencănea; conj. prez. 3 să flencănească

flencăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flencănesc, imperf. 3 sg. flencănea; conj. prez. 3 sg. și pl. flencănească

Sinonime

FLEONCĂNI vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

fleoncăni vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

FLENCĂNI vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

flencăni vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Intrare: fleoncăni
fleoncăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: flencăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flencăni
  • flencănire
  • flencănit
  • flencănitu‑
  • flencănind
  • flencănindu‑
singular plural
  • flencănește
  • flencăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flencănesc
(să)
  • flencănesc
  • flencăneam
  • flencănii
  • flencănisem
a II-a (tu)
  • flencănești
(să)
  • flencănești
  • flencăneai
  • flencăniși
  • flencăniseși
a III-a (el, ea)
  • flencănește
(să)
  • flencănească
  • flencănea
  • flencăni
  • flencănise
plural I (noi)
  • flencănim
(să)
  • flencănim
  • flencăneam
  • flencănirăm
  • flencăniserăm
  • flencănisem
a II-a (voi)
  • flencăniți
(să)
  • flencăniți
  • flencăneați
  • flencănirăți
  • flencăniserăți
  • flencăniseți
a III-a (ei, ele)
  • flencănesc
(să)
  • flencănească
  • flencăneau
  • flencăni
  • flencăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fleoncăni
  • fleoncănire
  • fleoncănit
  • fleoncănitu‑
  • fleoncănind
  • fleoncănindu‑
singular plural
  • fleoncănește
  • fleoncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fleoncănesc
(să)
  • fleoncănesc
  • fleoncăneam
  • fleoncănii
  • fleoncănisem
a II-a (tu)
  • fleoncănești
(să)
  • fleoncănești
  • fleoncăneai
  • fleoncăniși
  • fleoncăniseși
a III-a (el, ea)
  • fleoncănește
(să)
  • fleoncănească
  • fleoncănea
  • fleoncăni
  • fleoncănise
plural I (noi)
  • fleoncănim
(să)
  • fleoncănim
  • fleoncăneam
  • fleoncănirăm
  • fleoncăniserăm
  • fleoncănisem
a II-a (voi)
  • fleoncăniți
(să)
  • fleoncăniți
  • fleoncăneați
  • fleoncănirăți
  • fleoncăniserăți
  • fleoncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • fleoncănesc
(să)
  • fleoncănească
  • fleoncăneau
  • fleoncăni
  • fleoncăniseră
floncăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fleorcăi
  • fleorcăire
  • fleorcăit
  • fleorcăitu‑
  • fleorcăind
  • fleorcăindu‑
singular plural
  • fleorcăește
  • fleorcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fleorcăesc
(să)
  • fleorcăesc
  • fleorcăeam
  • fleorcăii
  • fleorcăisem
a II-a (tu)
  • fleorcăești
(să)
  • fleorcăești
  • fleorcăeai
  • fleorcăiși
  • fleorcăiseși
a III-a (el, ea)
  • fleorcăește
(să)
  • fleorcăească
  • fleorcăea
  • fleorcăi
  • fleorcăise
plural I (noi)
  • fleorcăim
(să)
  • fleorcăim
  • fleorcăeam
  • fleorcăirăm
  • fleorcăiserăm
  • fleorcăisem
a II-a (voi)
  • fleorcăiți
(să)
  • fleorcăiți
  • fleorcăeați
  • fleorcăirăți
  • fleorcăiserăți
  • fleorcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fleorcăesc
(să)
  • fleorcăească
  • fleorcăeau
  • fleorcăi
  • fleorcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flencăni, flencănescverb

etimologie:
  • Fleancă + -ăni. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.