9 definiții pentru flămânzare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLĂMÂNZARE, flămânzări, s. f. (Reg.; la unele animale) Partea scobită a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert. – Flămânzi (pl. lui flămând) + suf. -are.
FLĂMÂNZARE, flămânzări, s. f. (Reg.; la unele animale) Partea scobită a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert. – Flămânzi (pl. lui flămând) + suf. -are.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flămânzare sf [At: CALENDARIU (1814) 164 / Pl: ~zări / E: flămânzi (pll flămând) + -are] (Reg; la unele animale) Partea scobită a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului Si: (reg) flămând (6), deșert, bărdăhan.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLĂMÎNZARE, flămînzări, s. f. (Regional) Parte a corpului animalelor care se află între pulpa piciorului dinapoi și coaste, formînd o adîncitură; deșert.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flămînzáre f., pl. ărĭ. Rar. Deșertu (adîncătura) pînteceluĭ la vite.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
flămânzare (reg.) s. f., g.-d. art. flămânzării; pl. flămânzări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
flămânzare (reg.) s. f., g.-d. art. flămânzării; pl. flămânzări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
flămânzare s. f., g.-d. art. flămânzării; pl. flămânzări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FLĂMÂNZARE s. v. deșert.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FLĂMÎNZARE s. (ANAT.) deșert, (pop.) bărdăhan, (prin Ban.) slabină. (~ la animalele rumegătoare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
flămânzare, flămânzărisubstantiv feminin
etimologie:
- Flămânzi (pluralul lui flămând) + sufix -are. DEX '09 DEX '98