fript¹ sns [At: DA / E: frige] 1-2 Frigere (1-2).

fript², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 247 / Pl: ~ipți, ~e / E: frige] 1 a (D. alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului. 2 a (Pex; d. alimente) Prăjit². 3 a (Pfm; îe) A mânca (pe cineva) ~ A chinui pe cineva. 4 a (Îae) A distruge pe cineva. 5 a (Pfm; îe) A face (cuiva) zile ~e A necăji pe cineva (zi de zi) Si: a hărțui, a șicana. 6 a (D. ființe) Ars prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. 7 a (D. ființe) Lovit (cu palma). 8 a (Fig) Chinuit. 9 a (Pfm) Avar. 10 af (Reg; îs) Limbă ~ă Limbă încărcată. 11 av (Pop) Foarte repede. 12 sfa (Șîcs de-a ~a) Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să-l lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. corectat(ă)

FRIPT I. adj. 1 p. FRIGE: carne ~ă; Fig.: a sări (ca) ~, a se scula deodată în picioare, ca și cînd l-ar fi fript cineva: atuncea a sărit zmeul ca ~ drept în picioare SB.; Fig.: a mînca ~ pe cineva, a-l prăpădi, a-l da gata ¶ 2 Fig.: ~ de sete, de foame SB., suferind grozav de sete, de foame ¶ 2 Fig. Cu inima ~ă, cu sufletul amărît, cu inima îndurerată; a face cuiva zile ~e, a-i face viața nesuferită, a-i amărî viața ¶ ¶ contr. NEFRIPT. II. FRIPTĂ sf. numai în DE-A FRIPTA, numele unui joc de copii: unul se apleacă, pune palma stîngă la spate, iar cu cea dreaptă își astupă ochii; alți copii, îi trag cîte o palmă peste palma lui și el trebue să ghicească cine l-a lovit; numit și „de-a calda”, „de-a focul”, etc. (🖼 2213) [lat frīctus].

FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj. 1. (Despre alimente, în special despre carne și despre pește) Care a fost gătit prin expunere directă (pe grătar, în frigare etc.) la acțiunea focului. Ai uitat gogoșile, floricelele, porumbielul fiert și porumbielul fript. PAS, Z. I 170. Da nu iei ș-un curcan fript la drum? ALECSANDRI, T. I 193. Mîncă trei oi fripte. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. A mînca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata pe cineva. M-ai mîncat friptă, fecior de lele ce mi-ai fost! ISPIRESCU, L. 195. A face (cuiva) zile fripte = a chinui pe cineva zi de zi; a necăji, a hărțui. Nu-ți face singur zile fripte de pomană. GALAN, Z. R. 336. Nevasta... făcea zile fripte bărbatului. CREANGĂ, P. 38. Am să-ți fac zile fripte, ca să pomenești de Pepelea cît îi mai trăi. ALECSANDRI, T. I 321. 2. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. Se feri ca fript și țipă ascuțit. DUMITRIU, N. 55. 3. Fig. Chinuit. Boierul, fript de rușine, li zise că li-a spune numaidecît după masă! SBIERA, P.70. Au început a mă tot ruga... ca să-i dau și lui să mănînce, că era fript de foame. id. ib. 107. Cine mi-o scornit doina Friptă i-o fost inima. BIBICESCU, P. P. 3.

fript a. 1. ars pe grătar: carne friptă; 2. fig. ars tare: fript de sete; 3. penibil: nevasta îi face zile fripte CR. ║ adv. a mânca fript pe cineva, a-l nenoroci, a-l pierde.

fript, -ă adj. Ars în frigare (V. frig 2). Fig. Fript de sete, foarte însetat. A face cuĭva zile fripte, a-ĭ face vĭața amară, a-l șicana.

FRIGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin¹. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre s. m. și f. = scobar; (fam.) mațe-goale s. m. și f. = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte s. m. și f. = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.

frig sn [At: COD. VOR. 96/1 / V: (pop; 5-21) ~ură sf / Pl: (5-21) ~uri, (îvp) ~ure / E: ml frigus, -oris] 1 Temperatură scăzută a mediului ambiant, care dă senzația de rece. 2 Senzație de rece provocată de temperatura scăzută a mediului. 3 (Îe) A nu-i face nici (sau a nu-i ține nici de) cald, nici (de) ~ A-i fi indiferent. 4 (Fig; îs) ~ul morții sau frig de moarte Emoție violentă (însoțită de fiori) prin care trece cineva în fața unui pericol mare. 5 (Pop; lpl) Temperatură ridicată a unui bolnav Si: febră (1), (pop) fierebințeală (6). 6 (Mpp; lpl) Frisoane. 7 (Mpp; lpl) Malarie. 8 (Pop; pex; lpl) Orice boală însoțită de febră mare și frisoane Si: (îvp) miață. 9 (Mpp; îs) ~uri de cap Meningită. 10 (Mpp; îs) ~uri de creștere Febră provenită din creșterea prea accelerată a copiilor. 11 (Mpp) ~uri de lapte Febră temporară a lăuzelor. 12 (Mpp) ~uri de stomac Febră gastrică. 13 (Mpp) ~uri gabene Boală infecțioasă caracterizată prin îngălbenirea pielii. 14 (Mpp) ~uri porcești Numele unei boli cu febră, nedefinită mai îndeaprope. 15 (Mpp) ~uri putredesau friguri rele Impaludism. 16 (Mpp) ~uri tifoide Febră tifoidă. 17 (Fig; lpl) Pasiune violentă Si: patimă. 18 (Fig; lpl) Stare de neliniște, de agitație puternică. 19 (Fig; lpl) Emoție. 20 (Pfm; îe) A băga (pe cineva) în ~ A se răsti la cineva. 21 (Îae) A amenința pe cineva.

frige [At: DOSOFTEI, V. S. 20/2 / Pzi: frig / E: ml frigo, -ere] 1 vt A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.). 2 vt (Pex) A prăji în tigaie. 3 smi (Fam; îc) ~-linte Om avar. 4 vt (îvr) A tortura prin acțiunea focului sau a fierului înroșit în foc. 5 vt (Pfm; fig) A bate tare (producând o durere asemănătoare arsurii). 6-7 vtr A face să sufere sau a suferi o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte Si: a (se) arde. 8 vr (Fam) A suferi o arsură din cauza expunerii îndelungate la soare Si: a se arde. 9 vt (Îe) A ~ (pe cineva) la inimă sau a-i ~ (cuiva) inima A provoca cuiva o durere vie, profundă. 10 vt (Îae) A provoca cuiva o mare suferință morală. 11 vt (Adesea fig; d. alți agenți decât căldura) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 12 vi (D. corpuri fierbinți sau d. soare) A iradia căldură mare Si: a arde, a dogori. 13-14 vtr (Fig; fam) A (se) înșela (mai ales la cumpărături). 15-16 vtr (Fig; fam) A (se) păcăli. 17 (Fig; fam; gmț; îe) Bea de ~ Bea foarte mult.

CIORBĂ (pl. -be) sf. 1 🍽 Zeamă, mai adesea acră, preparată cu bucățele de carne de vită sau de pasăre, etc.: ~ de fasole; ~ de găină; (P): toate străchinile nu sînt pentru ~ (PANN); (P): cine s’a fript cu ciorba, suflă și ’n iaurt 👉 FRIGE; (P): numai cu vorba nu se face ciorba, numai cu vorba și nelucrînd nimic, nu ajungi la nici un rezultat ¶ 2 Ⓕ F ~ lungă, discurs, vorbire ce nu se mai sfîrșește [tc. čorba].

FRIGE (frig) I. vb. tr. 1 🍽 A găti carnea expunînd-o acțiunii focului pe frigare, pe un grătar sau de-a dreptul pe jar: ~ carnea; ~ un puiu ¶ 2 Băn. A fierbe rachiul ¶ 3 A produce o arsură pe o parte a corpului: mi-am fript mîna ¶ 4 Despre acțiuni sau sensații analoage produse de căldura soarelui sau chiar de un vînt rece, de ger, etc.: bătea un vînt subțire, de-ți frigea obrazul CRG. ¶ 5 A pricinui o usturime mare, a arde (vorb. de o substanță introdusă în corp, de o băutură, etc.): mi-am fript gura cu ardeiu ¶ 6 Fig. ~ în bătaie, a da o bătaie sdravănă ¶ 7 Fig. familiar A păcăli, a înșela, a pîrli, a arde. II. vb. refl. 1 A se arde, a-și produce o arsură ¶ 2 A simți o usturime mare (în gură, în gîtlej, etc.) ¶ 3 Fig. familiar A se păcăli, a se înșela, a se pîrli, a se arde [lat. frīgĕre].

FRIGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin¹. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre = scobar; (fam.) mațe-goale = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.

FRIGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A expune un aliment (în special carne și pește) direct acțiunii focului (în frigare, pe grătar, pe jar) pentru a-l face bun de mîncat. V. prăji, pîrjoli, perpeli. Îi plac pui de cei mai tineri, mie însă-mi plac și de iști mai bătrîni, numai să fie bine fripți. CREANGĂ, P. 33. Una cu vin îl stropea, Una carne că-i frigea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 52. ◊ Absol. Fulga masă că-și gătea, Miei de piele că-i jupuia; Care prin frigări frigea, Care prin căldări fierbea. ANT. LIT. POP. I 258. ◊ Refl. impers. Ci mi-ș frige un berbece; Dar nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige în cîrlige Și-l întoarce prin belciuge. ANT. LIT. POP. I 54. 2. Tranz. (Despre foc, soare sau un obiect care radiază căldură mare) A provoca senzații de arsură, urmate uneori de o rană. Soarele pălea așa de cumplit, de te frigea. SBIERA, P. 208. Luați seamă, că vă frigeți. ALECSANDRI, T. I 293. Cine s-a fript cu ciorba suflă și-n iaurt. ◊ (Despre alți agenți decît căldura) Venea un vînt aspru, care frigea obrazurile ca un brici rău ascuțit. SADOVEANU, O. VI 123. Lacrimile îi frig obrazul. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ◊ Fig. Fata îl desfăcu [biletul] tremurînd: hîrtia îi frigea degetele. SADOVEANU, M. C. 142. Privirile lor stăruitoare îl frigeau. REBREANU, R. I. 145. ♦ (Despre oameni) A atinge (ceva sau pe cineva) cu un corp fierbinte, provocînd o arsură; a arde. Luînd pe rînd andrelele înroșite în foc, îi fripse cățeii de turbă de pe dosul limbii. HOGAȘ, H. 28. ◊ Fig. (În legătură cu inima, considerată ca sediu al sentimentelor și senzațiilor) Strașnică femeie, bre Vasile... M-a fript la inimă, m-a gătit! SADOVEANU, O. I 467. Ea de mică m-a iubit Și mare m-a părăsit, Inimioara rău mi-a fript. ANT. LIT. POP. I 381. M-o fript la inimă, nu altă. ȘEZ. II 74. ♦ Refl. A suferi o durere vie la atingerea cu focul sau cu un obiect fierbinte. Jucați-vă cu focul, dacă vi-i voia să vă frigeți. NEGRUZZI, S. III 14. 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a arde, a dogorî. Soarele frigea acum în mijlocul cerului. PREDA, Î. 148. 4. Refl. (Familiar) A se păcăli, a se înșela, a păgubi. S-a fript: ce-a cumpărat el nu face nici doi bani. ▭ M-am fript! s-a gîndit Negoiță; dar de zis n-a putut zice nimic. CARAGIALE, P. 95. – Forme gramaticale; perf. s. fripsei, part. fript.

MAȚ, mațe, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Intestin al animalelor și păsărilor sau (popular) al oamenilor. Trimise mațele la pîrîu cu o credincioasă d-ale ei. ISPIRESCU, L. 66. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. A fi pestriț la mațe (sau cu mațele pestrițe) v. pestriț. ◊ Compus: (familiar) mațe-goale (sau fripte) = denumire disprețuitoare dată unui om sărac și lihnit de foame, p. ext. unui om pentru care cineva nu are considerație. Ajungem la sfîntul Ilie în Gorgani, – moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-vodă.... mațe-fripte după noi. CARAGIALE, O. I 46. Mațe-negre = (iht.) scobai. 2. (Învechit) Tub flexibil (de cauciuc), furtun. Trofin se duse și supse apă din butoiaș printr-un maț de cauciuc vechi. DUMITRIU, P. F. 13. Turcii înmărmureau, unii cu gura pe mațul narghilelelor, alții cu gura căscată. DELAVRANCEA, la TDRG.

CIORBĂ, ciorbe, s. f. Fel de mîncare constînd dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne sau cu pește. ♦ Expr. Ciorbă lungă = ciorbă apoată, puțin hrănitoare; zeamă lungă; fig. vorbărie inutilă. A se amesteca în ciorba cuiva = a se amesteca în afacerile cuiva. A pune pe toți într-o ciorbă = a trata un grup de oameni la fel, fără a face vreo deosebire între ei după merite sau valoare. – Tc. çorba.

A SE FRIGE mă frig intranz. 1) (despre ființe) A-și cauza o durere acută (cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte). 2) fig. A suferi un eșec; a rămâne păgubaș; a se arde; a se pârli. /<lat. frigere

A FRIGE frig 1. tranz. 1) (alimente, în special carne sau pește) A prepara prin supunere la acțiunea focului (în tigaie, în ceaun, la grătar, în frigare). 2) (ființe sau părți ale corpului) A face să suporte o durere fizică (prin ceva fierbinte). 3) A face să se frigă. 2. intranz. (surse de căldură) A emana radiații fierbinți; a răspândi căldură foarte mare; a arde; a dogori; a parjoli; a pârli; a păli. Soarele frige. /<lat. frigere

frige v. 1. a coace pe frigare sau în cuptor; 2. a se arde: și-a fript degetele; 3. fam. a păcăli rău, a înșela rău: m’am fript; 4. fig. a cere cu urgență: a frige pe cineva. [Lat. FRIGERE].

mațe-fripte m. sărac lipit (ale cărui mațe sunt fripte de foame): merge.... mațe-fripte după noi CAR.

2) frig, fript, a fríge v. tr. (lat. frigere, frictum, it. friggere [de unde sîrb. frigati și prigati], pv. fr. frire, cat. fregir, sp. freir, pg. frigir. – Fripseĭ, fripseșĭ). Coc, prăjesc (în frigare, pe gratar, în cuptor saŭ în tingire) vorbind de carne: a frige o găină. Fig. Păcălesc, pîrlesc, înșel la preț: m’a fript Jidanu cu stofa asta. V. intr. Am o temperatură foarte înaltă: feru înroșit în foc frige. Am arșiță în corp: obrajiĭ acestuĭ copil bolnav frig. Fig. Am un preț exorbitant: marfa asta frige. V. refl. Mă pîrlesc, mă ard: am pus mîna în foc și m’am fript. Fig. Mă înșel la preț orĭ în alt-ceva, plătesc prea scump: m’am fript cu aceste haĭne. A te frige un lucru la inimă, a te întrista foarte tare. A mînca fript pe cineva, a-l ucide orĭ a-l nimici în ceva, a-l înfrînge.

frige-cîne și frige-línte m., pl. tot așa. Fam. Mare avar.

frige (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frig, 3 sg. frige, imperf. 1 frigeam, perf. s. 1 sg. fripsei, 1 pl. fripserăm, m.m.c.p. 1 pl. fripseserăm; conj. prez. 1 sg. să frig, 3 să frigă; ger. frigând; part. fript

!mațe-fripte (persoană) (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui mațe-fripte; pl. mațe-fripte

frige (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frig, imperf. 3 sg. frigea, perf. s. 1 sg. fripsei, 1 pl. fripserăm; ger. frigând; part. fript

!mațe-fripte (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui mațe-fripte; pl. mațe-fripte

frige vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frig, imperf. 3 sg. frigea, perf. s. 1 sg. fripsei, 1 pl. fripserăm; ger. frigând; part. fript

mațe-fripte s. m. invar.

frige (frig, fript), vb. – 1. prăji. – 2. A coace. – 3. A arde, a face scrum. – 4. A pune la foc (pentru a tortura). – 5. A bate, a altoi, a ciomăgi, a face praf. – 6. A arde, a fi fierbinte. – 7. (Refl.) A se arde, a se prăji. – 8. (Refl.) A se păcăli, a rămîne păgubaș. – 9. (Refl.) A pierde. – Mr. frigu, fripșu, friptă; megl. frig, friș, fris. Lat. frῑgĕre (Pușcariu 648; Candrea-Dens., 642; REW 3510; DAR), cf. alb. fergoń (Philippide, II, 643), it. frigere, prov., fr. frire, cat. fregir, sp. freir, port. frigir. Der. frigare, s. f. (vergea de fier în care se înfige carnea spre a fi prăjită), cu suf. -are, ca vînzare, crezare (analogia cu grătar, pe care o propune DAR nu constituie o explicație suficientă; după Pușcariu 650, din lat. *frῑgalis; după Candrea-Dens., 643, de la un lat. *frῑgaria); frigăruie, s. f. (carne tăiată în bucăți mici și friptă la frigare); frigări, vb. (a înfige; refl. pop., a fi stăpînit de dorință); frigătoare, s. f. (frigare; Trans., plită de gătit); înfrigări, vb. (a înfige); friptoare, s. f. (Trans., Banat, arșiță, căldură excesivă), de la part. fript, cu suf. -oare; friptură, s. f. (carne friptă), cu suf. -ură, cf. băutură, căutătură, corcitură etc. (după Meyer-Lübke, Rom. Gramm., II, 492; Pușcariu 654; Candrea-Dens., 654; REW 3508 și DAR, din lat. frῑctūra, cf. mr. friptură și frῑxūra › fr. fressure; însă această ipoteză nu este necesară); fripturist, s. m. (persoană care profită de politică pentru interese personale); fripturism, s. n. (politică a propriului interes).

FRÍGE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara, în special carne, dar și alte alimente, prin expunere directă la radiații calorice, în diverse feluri: la frigare = bucăți de alimente sau un animal întreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la proțap = pe o vergea sprijinită de două crăcane; la grătar = pe un grătar deasupra unor cărbuni încinși, la flacără de gaz sau pe un grătar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptură la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.

a mânca fript (pe cineva) expr. 1. a pedepsi cu asprime (pe cineva). 2. a fi agresiv (cu cineva).

a o frige la normal expr. (deț.) a face ceva cât se poate de bine.

a-i face (cuiva) zile amare / fripte expr. a șicana (pe cineva), a hărțui continuu (pe cineva).

frige, frig I v. t. 1. a păcăli. 2. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. II v. r. 1. a fi pățit, a se păcăli. 2. (obs. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

frige-o! expr. (deț.) pleacă!, du-te!

mațe-fripte s. m. invar. 1. om sărac. 2. om rău / afurisit. 3. om zgârcit.

FRIPT adj. v. prăjit.

FRIPT adj. prăjit. (Carne ~ în ulei.)

FRIGE vb. 1. v. prăji. 2. a (se) arde. (M-am ~ la deget, de la plită.) 3. v. arde.

FRIGE vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

FRIGE vb. 1. a prăji. (A ~ un aliment în ulei.) 2. a (se) arde. (M-am ~ la deget, de la plită.) 3. a arde, a dogori, a pîrjoli, (pop.) a pripi, a zăpuși, (înv. și reg.) a păli, a prigorl. (Soarele ~.)

frige vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.