7 definiții pentru frământătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frământătu sf [At: (a. 1815) URICARIUL I, 241/30 / Pl: ~ri / E: frământa + -tură] 1 Frământare (1). 2 (Ccr) Aluatul frământat. 3 (Fig) Mișcare. 4 (Fig) Învălurare. 5 (Fig) Clocot.

frământătură f. 1. ceeace s’a frământat; 2. durere de inimă, colică.

FRĂMÎNTĂTURĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.

frămîntătúră f., pl. ĭ. Lucru frămîntat. Fig. Colică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frământătu s. f., g.-d. art. frământăturii; pl. frământături

frământătu s. f., g.-d. art. frământăturii; pl. frământături

frământătu s. f., g.-d. art. frământăturii; pl. frământături

Intrare: frământătură
frământătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frământătu
  • frământătura
plural
  • frământături
  • frământăturile
genitiv-dativ singular
  • frământături
  • frământăturii
plural
  • frământături
  • frământăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frământătu, frământăturisubstantiv feminin

  • 1. neobișnuit Aluat frământat. DLRLC
    • format_quote Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. figurat Teren accidentat. DLRLC
      • format_quote În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.