7 definiții pentru frământătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
frământătură sf [At: (a. 1815) URICARIUL I, 241/30 / Pl: ~ri / E: frământa + -tură] 1 Frământare (1). 2 (Ccr) Aluatul frământat. 3 (Fig) Mișcare. 4 (Fig) Învălurare. 5 (Fig) Clocot.
frământătură f. 1. ceeace s’a frământat; 2. durere de inimă, colică.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FRĂMÎNTĂTURĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
frămîntătúră f., pl. ĭ. Lucru frămîntat. Fig. Colică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
frământătură s. f., g.-d. art. frământăturii; pl. frământături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
frământătură s. f., g.-d. art. frământăturii; pl. frământături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
frământătură s. f., g.-d. art. frământăturii; pl. frământături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
frământătură, frământăturisubstantiv feminin
- 1. Aluat frământat. DLRLC
- Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. DLRLC
- 1.1. Teren accidentat. DLRLC
- În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82. DLRLC
-
-