2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fărbui vi [At: T. PAPAHAGI, M., ap. DA ms / Pzi: ~esc / E: farbă] (Mar) A vopsi.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂRBUIRE s. v. colorare, colorat, vopsire, vopsit.

fărbuire s. v. COLORARE. COLORAT. VOPSIRE. VOPSIT.

Intrare: fărbuire
fărbuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărbuire
  • fărbuirea
plural
  • fărbuiri
  • fărbuirile
genitiv-dativ singular
  • fărbuiri
  • fărbuirii
plural
  • fărbuiri
  • fărbuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: fărbui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fărbui
  • fărbuire
  • fărbuit
  • fărbuitu‑
  • fărbuind
  • fărbuindu‑
singular plural
  • fărbuiește
  • fărbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fărbuiesc
(să)
  • fărbuiesc
  • fărbuiam
  • fărbuii
  • fărbuisem
a II-a (tu)
  • fărbuiești
(să)
  • fărbuiești
  • fărbuiai
  • fărbuiși
  • fărbuiseși
a III-a (el, ea)
  • fărbuiește
(să)
  • fărbuiască
  • fărbuia
  • fărbui
  • fărbuise
plural I (noi)
  • fărbuim
(să)
  • fărbuim
  • fărbuiam
  • fărbuirăm
  • fărbuiserăm
  • fărbuisem
a II-a (voi)
  • fărbuiți
(să)
  • fărbuiți
  • fărbuiați
  • fărbuirăți
  • fărbuiserăți
  • fărbuiseți
a III-a (ei, ele)
  • fărbuiesc
(să)
  • fărbuiască
  • fărbuiau
  • fărbui
  • fărbuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)