2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
gost sm [At: MARIAN, NU. 641 / Pl: goști / E: srb gost] (Sbm; Ban) 1 Musafir. 2 (Spc; lpl) Nuntași.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GOST s. v. invitat, musafir, oaspete.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gost s. v. INVITAT. MUSAFIR. OASPETE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
gost (-ști), s. m. – Oaspete, invitat. Sb. gost (DAR). În Banat. – Der. gosti, vb. (a invita; a da de mîncare), din sb. gostiti. Cf. goștină.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
gost, goști, s.m. (reg.) Musafir, oaspete.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de claudia
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
GOST cf. sl. гocтъ „oaspe” și partea finală din Dragostea. 1. Goastă, Stan (17 A IV 102). 2. Gostea, boier, 1390 < sl. gostĭ (etim. Iorga III 269); – zis și Gostian, 1409 (Div 52); – olt. (16 B VI 338; AO XII 110; 17 B IV 405); Gostești s. (17 B IV 188); Gostescul, Gh., 1712 (AO IV 322). 3. Gosteiu (16 B IV 208; BG LIV 194); – cel Negru (13 – 15 B 16). 4. Gostoaia fam. (M mar). Gostilă (Ștef; Sur XV; Bîr IV). 5. Gostilă (Dm). 6. Gostilești s. (Dm); Gostilele s. 7. Gostinu s.; v. și Partea I la Augustin.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M9) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||