3 intrări
25 de definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GRINDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.
GRINDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
grindă sf [At: CANTEMIR, IST. 89 / Pl: ~nzi / E: vsl грєнда] 1 Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungime mare, folosit la asigurarea rezistenței unei construcții. 2 (Spc) Fiecare dintre bârnele orizontale pe care se sprijină greutatea acoperișului casei țărănești, vizibile din odaie. 3 (Pop; îe) A încresta în ~ A însemna sau a scrie ceva spre a-și aminti mai târziu. 4 (Pop; îe) A tăia în ~ A nu face nimic. 5 (Pop; îe) A pune ochii în ~ A fi pe moarte. 6 (Pop) Scândura care se află pe peretele dinspre nord, deasupra patului, pe care sunt așternute lăvicerele, țolurile și scoarțele în casa țărănească. 7 (Reg) Lemnul în care se opresc ciocanele de la piuă. 8 (Înv) Parte din scutul unei steme, tăiată orizontal, prin mijloc. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRINDĂ, grinzi, s. f. 1. Bîrnă groasă de lemn. 2. Element de construcție, format dintr-o grindă (1), dintr-o piesă sau dintr-un ansamblu de piese de lemn, de oțel sau de beton, constituind unul din elementele de rezistență ale construcțiilor (clădiri, poduri etc.). Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul pînă în grinzile tavanului. REBREANU, R. I 199. Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare, cela de tălpi, ista de grinzi. CREANGĂ, P. 48. În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorite, painjenii își executau tăcuta și pacinica lor industrie. EMINESCU, N. 38. ◊ Expr. A cresta (sau a încresta, a însemna) în grindă = a nota, a însemna un lucru important pentru a nu-l uita. Azi am să-ncrestez în grindă – Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puișorul. COȘBUC, P. I 102.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRINDĂ ~zi f. Element de construcție (din lemn, beton armat, oțel), având lungimea mai mare în raport cu celelalte dimensiuni, care, pus la o construcție, servește drept piesă de rezistență. * A însemna (sau a încresta) în ~ (ceva) a însemna pentru a nu uita ceva (important). [G.-D. grinzii] /<sl. grenda
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
grindă f. 1. lemnul lung și gros ce servă la construcțiune; 2. puntea teascului. [Slav. GRȆDA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gríndă f., pl. zĭ (vsl. grĕda, bg. greda și [după rom.] grinda; ung. gerenda, ngr. grendĭá, scris grentĭá). Bîrnă rătundă (ca trunchĭurile de brad, din care se fac plutele). – P. pl., cp. cu oglindă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEȘTERGRINDĂ, meștergrinzi, s. f. (Reg.) Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești; faur-maur. – Din magh. mestergerenda (după grindă).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEȘTERGRINDĂ, meștergrinzi, s. f. (Reg.) Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești; faur-maur. – Din magh. mestergerenda (după grindă).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meștergrindă sf [At: ANON. CAR. / S și: meșter-grindă / Pl: ~nzi / E: mg mestergerenda pad grindă] Grindă groasă la casele țărănești, fixată în mijlocul planșeului podului, pentru a sprijini grinzile transversale Si: faurmaur, meșter (39).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEȘTER-GRINDĂ, meșter-grinzi, s. f. (Regional) Grindă principală, care susține tavanul și acoperișul la casele țărănești; faur-maur. Înfipt în meșter-grindă, iată-l, Răvașul turmelor de oi. GOGA, P. 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERȘTERGRINDĂ s.f. (Ban.) Grindă groasă la casele țărănești. Mershtergrindĕ. AC, 353. Etimologie: magh. mestergerenda (adaptat după grindă).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grindă s. f., g.-d. art. grinzii; pl. grinzi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
grindă s. f., g.-d. art. grinzii; pl. grinzi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grindă s. f., g.-d. art. grinzii; pl. grinzi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
grindă, pl. grinzi grindei, pl. grindeie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
grindă, -zi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
meștergrindă (reg.) s. f., g.-d. art. meștergrinzii; pl. meștergrinzi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
meștergrindă (reg.) s. f., g.-d. art. meștergrinzii; pl. meștergrinzi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meștergrindă s. f., g.-d. art. meștergrinzii; pl. meștergrinzi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GRINDĂ s. (CONSTR.) bârnă, stâlp, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (prin Olt. și Ban.) bălvan, (Transilv.) șaf, (Maram.) șaranț, (Transilv., Maram. și Bucov.) șoș, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (O ~ din schelăria unei case.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GRINDĂ s. (CONSTR.) bîrnă, stîlp, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (prin Olt. și Ban.) bălvan, (Transilv.) șaf, (Maram.) șaranț, (Transilv., Maram. și Bucov.) șoș, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (O ~ din schelăria unei case.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEȘTERGRINDĂ s. (CONSTR.) faurmaur, (reg.) meșter.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MEȘTERGRINDĂ s. (TEHN.) faurmaur, (reg.) meșter.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
grindă (-de), s. f. – 1. Bîrnă. – 2. Raft, poliță. – Mr. grendă, megl. grindă. Sl. gręda (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 148; Cihac, II, 129; Iordan, Dift., 108; Conev 80; Byhan 313), cf. bg. gredá, sb., cr. greda, lituan. grinda, mag. gerend(a), ngr. γρέντα. Este dublet al lui grind, s. n. (banc de nisip; dună; colină, dîmb), din sl. grędŭ, var. de la gręda. Ambele cuvinte apar numai în sl., cu sensul de „bîrnă”, dar trebuie să-l fi avut și pe cel de „banc de nisip”, care s-a păstrat, pe lîngă grind, sb. greda (Berneker 348; DAR; după Skok 70, grind provine din sb. greda, al cărui fonetism nu pare posibil; pentru Diculescu 183, din germ. medie de sus grinte, cf. Scriban). Cf. și gresie. Der. grindar, s. n. (grindă principală); grindărie, s. f. (tîmplărie); grindiș, s. n. (osatură, schelet; schelărie; esplanadă; îngrămădire de nisip); după Graur, BL, V, 83, trebuie distinse două cuvinte diferite, unul der. de la grind și altul de la grindă. Această distincție pare inutilă deoarece grind și grindă apar și ca un cuvînt unic în grind „ax” și în grindei, s. n. (ansamblul grinzilor; inima căruței; ax; arbore; esplanadă; dîmb), de la grind cu suf. -ei (după Cihac, II, 129, din mag. gerendely; după Cancel 17, din bg. grendelĭ; pentru DAR, dintr-un sl. gręndelĭ). Grindel, s. m. (peștișor, Cobitus barbulata) pare un sing. reconstituit pe baza pl. grindei (DAR; după Lacea, Dacor., III, 752, din săs. Grendel). – Din rom. trebuie să provină formele sl., care reprezintă etimonul nazalizat, cum sînt bg. gri(e)nda (Capidan, Raporturile, 222) și rut. grynda (Candrea, Elemente, 402).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
GRINDĂ subst. Grindeș scris și Grendeș: (16 B V 38). Grindu, Iacov (Șchei IV).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MEȘTERGRINDĂ s. f. Grindă groasă la casele țărănești, fixată în mijlocul planșeului podului, pentru a sprijini grinzile transversale; faurmaur, (regional) meșter (III). Cf. ANON. CAR. Se duce la meșter-grindă, de este, împlîntă într-aceasta toporul din toate puterile. MARIAN, NA. 46. Înfipt în meșter-grindă, iată-l Răvașul turmelor de oi. GOGA, P. 20. Aprinse lampa de petrol, atîrnatâ în meștergrindă. BENIUC, M. C. I, 407. Într-un tîrziu, cînd Ana veni și ea, îi spuse, privind în meștergrindă. T. POPOVICI, SE. 18, cf. VAIDA, ARH. FOLK. VI, 297, ALR Il/l h 225, ALR II 3 767. - Scris și: meșter-grindă. – Pl.: meștergrinzi. Din magh. mestergerenda (adaptat după grindă).
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F45) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Flexiune nerecomandată Surse flexiune: DER | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F45) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
grindă, grinzisubstantiv feminin
- 1. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXdiminutive: grinduță
- Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul pînă în grinzile tavanului. REBREANU, R. I 199. DLRLC
- Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare, cela de tălpi, ista de grinzi. CREANGĂ, P. 48. DLRLC
- În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorîte, painjenii își executau tăcuta și pacinica lor industrie. EMINESCU, N. 38. DLRLC
- A cresta (sau a încresta, a însemna) în grindă = a nota, a însemna un lucru important pentru a nu-l uita. DLRLC NODEX
- Azi am să-ncrestez în grindă – Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puișorul. COȘBUC, P. I 102. DLRLC
-
-
- 2. Bârnă groasă de lemn. DLRLC
etimologie:
- grenda DEX '09 DEX '98 NODEX
meștergrindă, meștergrinzisubstantiv feminin
- 1. Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Înfipt în meșter-grindă, iată-l, Răvașul turmelor de oi. GOGA, P. 20. DLRLC
-
etimologie:
- mestergerenda (după grindă) DEX '09 DEX '98