grămădire sf [At: IORGA, L. I 274 / Pl: ~ri / E: grămădi] (Pop) 1-2 Îngrămădire (1-2). 3 (Înv; îlav) Cu ~ În număr mare.

GRĂMĂDIRE s. f. v. îngrămădire.

grămădi vtr [At: COD. VOR. 96/1 / Pzi: ~desc / E: vsl грамадити] (Pop) 1-2 A (se) îngrămădi.

îngrămădi vtr [At: DA / Pzi: ~desc / E: în- + grămădi] 1-2 A (se) strânge la un loc în număr mare. 3-4 A (se) înghesui (2-3).

îngrămădire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: îngrămădi] 1 Adunare la un loc a unui număr mare de oameni. 2 Înghesuire (2). 3 Punere în dezordine într-un spațiu restrâns, împiedicând găsirea la nevoie. 4 Așezare în formă de grămadă.

GRĂMĂDI vb. IV v. îngrămădi.

ÎNGRĂMĂDI, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. 1. A strînge la un loc, a face grămadă; a aduna. I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122. Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11. Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59. ◊ Refl. În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361. (Fig.) Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72. 2. A înghesui, a îmbulzi. (Refl.) Printr-o mișcare instinctivă toți se îngrămădesc la provă. BART, S. M. 37. – Variantă: grămădi (SADOVEANU, O. VII 10, EMINESCU, O. I 54) vb. IV.

ÎNGRĂMĂDIRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; grămadă, morman. Pînă și pădurile erau o îngrămădire de cărbuni negri. CAMILAR, TEM. 191. Satele au încetat să mai fie o îngrămădire de materiale moarte, pentru a deveni adevărate ființe vii. BOGZA, C. O. 239. Deodată soarele fu înghițit de uriașele îngrămădiri de nouri, și lumina scăzu brusc. SADOVEANU, O. III 75. – Variantă: grămădire (V. ROM. decembrie 1951, 203) s. f.

A ÎNGRĂMĂDI ~esc tranz. A face să se îngrămădească; a masa; a reuni. /în + grămadă

A SE ÎNGRĂMĂDI mă ~esc intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se strânge grămadă; a se aglomera; a se îmbulzi. /în + grămadă

grămădì v. a face grămadă, a strânge la un loc.

îngrămădì v. a se strânge grămadă.

grămădésc și îngr- v. tr. (vsl. gramaditi). Fac grămadă. Îndes, acumulez. Împing, strîng din toate părțile: a grămădi dușmaniĭ în cît să nu se maĭ poată mișca. V. refl. Mă acumulez. Mă îndes, năpădesc: găinele se grămădeaŭ la mîncare. V. agrămădesc și agestesc.

îngrămădésc, V. grămădesc.

grămădire s. f., g.-d. art. grămădirii; pl. grămădiri

grămădire s. f., g.-d. art. grămădirii; pl. grămădiri

grămădire s. f., g.-d. art. grămădirii; pl. grămădiri

grămădi (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădesc, 3 sg. grămădește, imperf. 1 grămădeam; conj. prez. 1 sg. să grămădesc, 3 să grămădească

îngrămădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădesc, 3 sg. îngrămădește, imperf. 1 îngrămădeam; conj. prez. 1 sg. să îngrămădesc, 3 să îngrămădească

îngrămădire s. f., g.-d. art. îngrămădirii; pl. îngrămădiri

grămădi (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădesc, imperf. 3 sg. grămădea; conj. prez. 3 să grămădească

îngrămădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădesc, imperf. 3 sg. îngrămădea; conj. prez. 3 să îngrămădească

îngrămădire s. f., g.-d. art. îngrămădirii; pl. îngrămădiri

grămădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădesc, imperf. 3 sg. grămădea; conj. prez. 3 sg. și pl. grămădească

îngrămădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădesc, imperf. 3 sg. îngrămădea; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrămădească

îngrămădire s. f., g.-d. art. îngrămădirii; pl. îngrămădiri

GRĂMĂDI vb. v. îmbulzi.

ÎNGRĂMĂDI vb. 1. v. îmbulzi. 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strâmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

ÎNGRĂMĂDIRE s. burdușire, îndesare, înghesuire, ticsire. (~ lucrurilor în geamantan.)

GRĂMĂDI vb. a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.)

ÎNGRĂMĂDI vb. 1. a se grămădi, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții in jurul lui.) 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vîrî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

ÎNGRĂMĂDIRE s. îndesare, înghesuire, ticsire. (~ geamantanului cu lucruri.)

A se grămădi ≠ a se împrăștia, a se rășchira, a se răsfira, a se răzleți, a se risipi

A grămădi ≠ a împrăștia, a irosi, a răsfira, a rezleți, a risipi

A (se) grămădi ≠ a (se) împrăștia

A (se) îngrămădi ≠ a (se) rășchira, a (se) răzleți, a (se) risipi