2 intrări
32 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GÂLCEVI, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.
gâlcevi [At: DOSOFTEI, PS. 368 / Pzi: ~vesc / E: gâlceavă] 1 (Înv) vt A protesta contra cuiva prin vociferări Si: (nob) îngâlcevi. 2 vt (Pop) A se certa. 3 vt (Îvt) A-i disputa cuiva un drept. 4 vtf A învrăjbi două persoane.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂLCEVI, gâlcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
A GÂLCEVI ~esc tranz. (persoane) A face să se gâlcevească; a sfădi; a se certa. /Din gâlceavă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE GÂLCEVI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se sfădi; a se certa. /Din gâlceavă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gâlcevì v. a căuta gâlceavă, a se certa strigând tare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂLCEAVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂLCEAVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gănceavă sf vz gâlceavă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gâlceavă sf [At: COD. VOR. 9 / V: (îvt) gânc~, gănc~ / Pl: ~evi, (rar) ~evuri / E: bg галчава] 1 (Îvt) Larmă de nemulțumire Si: (rar) gâlcevire (1). 2 Ceartă între două sau mai multe persoane manifestată prin vorbă multă, discuții aprinse Si: (rar) gâlcevire (2), (pop) sfadă, ciorovăială, cioandră, price, (înv) voroavă. 3 (Bot; reg) Surguci (Consolida ajacis). 4 (Bot; reg) Nemțișori-de-câmp (Consolida regalis).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gânceavă sf vz gâlceavă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎLCEAVĂ, (rar) gîlcevi, s. f. Discuție aprinsă, ceartă în gura mare; ciorovăială. Se lua serios la gîlceavă cu mama. PAS, Z. I 130. Vorba se preface în supărare, supărarea în ceartă și cearta în gîlceavă. DELAVRANCEA, la TDRG. E... o nebunie a căuta sfezile și gîlcevile. NEGRUZZI, S. I 212. ◊ (Metaforic) Vrăbiile, cari se deșteptaseră de mult în plopi și pe sub streșini, nu începuseră totuși gîlceava lor matinală, obișnuită, asurzitoare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 55. – Pl. și: gîlceve (RUSSO, S. 140).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎLCEVI, gîlcevesc, vb. IV. Refl. reciproc. A începe sau a porni gîlceava, a se lua la ceartă în gura mare, a se ciorovăi. El află mai-nainte... Ce fată se mărită, ce tînăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gîlcevit. NEGRUZZI, S. II 201. ◊ Fig. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. ◊ Intranz. (Rar) De-abia cînd soarele se apropia de asfințit mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gîlcevind. REBREANU, R. II 185.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂLCEAVĂ ~evi f. Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); ceartă; sfadă. [G.-D. gâlcevii] /<bulg. gălțava
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gâlceavă f. ceartă sgomotoasă. [Cf. slav. GLUČANIĬ, sgomot].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gîlceávă f., pl. evĭ și (Let. 2, 78) eve (bg. gŭlčava, d. gŭlč, gălăgie, vsl. gŭlkŭ, gălăgie. D. rom. vine ung. gercsáva, gîlceavă). Ceartă (sfadă), zgomotoasă. – Vechĭ și gînceavă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gîlcevésc (mă) v. refl. Mă cert zgomotos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gînceávă, V. gîlceavă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gâlcevi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gâlcevesc, 3 sg. se gâlcevește, imperf. 1 sg. mă gâlceveam; conj. prez. 1 sg. să mă gâlcevesc, 3 să se gâlcevească; imper. 2 sg. afirm. gâlcevește-te; ger. gâlcevindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
!gâlcevi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevește, imperf. 3 sg. se gâlcevea; conj. prez. 3 să se gâlcevească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gâlcevi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gâlcevesc, imperf. 3 sg. gâlcevea; conj. prez. 3 sg. și pl. gâlcevească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gâlceavă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcevii; pl. gâlcevi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gâlceavă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcevii; pl. gâlcevi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gâlceavă s. f., g.-d. art. gâlcevii; pl. gâlcevi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gîlceavă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
gâlceavă, -cevi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GÂLCEVI vb. v. certa, învrăjbi, supăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÂLCEAVĂ s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, nemțișor, scandal, surguci, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÎLCEAVĂ s. v. neînțelegere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÎLCEAVĂ s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, vrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gîlceavă s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. NEMȚIȘOR. SCANDAL. SURGUCI. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gîlcevi vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. SUPĂRA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
gîlceavă (gîlcevi), s. f. – 1. Zgomot. – 2. Ceartă, sfadă. – 3. (Rar) Plantă (Delphinium consolida). – Megl. gîlceavă. Sl., dar etimonul exact este incert. În sl. apare glŭkŭ „sunet” (Miklosich, Lexicon, 130), bg. gălč „zgomot” (Skok 72), slov. golčati „a vorbi”. Der. cu -avă, ca în ispravă, iznoavă, pare a fi specifică rom., chiar dacă suf. este cu desăvîrșire sl. și neproductiv în rom.; în acest caz bg. gălčava ar proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 228; cf. și Berneker 367). După Conev 95 și DAR, rom. provine din bg. Der. gîlcevi, vb. (înv., a bîrfi; a se certa, a se ciorovăi); gîlcevos, adj. (certăreț); gîlcevitor, adj. (certăreț). – Din rom. provine mag. gercsáva „ceartă”, gercsávás „arțăgos” (Candrea, Elemente, 408).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gâlcevi, gâlcevescverb
-
- El află mai-nainte... Ce fată se mărită, ce tînăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gîlcevit. NEGRUZZI, S. II 201. DLRLC
- Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
- De-abia cînd soarele se apropia de asfințit mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gîlcevind. REBREANU, R. II 185. DLRLC
-
etimologie:
- gâlceavă DEX '09 DEX '98
gâlceavă, gâlcevisubstantiv feminin
- 1. Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ceartă ciorovăială sfadă
- Se lua serios la gîlceavă cu mama. PAS, Z. I 130. DLRLC
- Vorba se preface în supărare, supărarea în ceartă și cearta în gîlceavă. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
- E... o nebunie a căuta sfezile și gîlcevile. NEGRUZZI, S. I 212. DLRLC
- Vrăbiile, cari se deșteptaseră de mult în plopi și pe sub streșini, nu începuseră totuși gîlceava lor matinală, obișnuită, asurzitoare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 55. DLRLC
-
etimologie:
- gălčava DEX '98 DEX '09