gâlcevire sf [At: NEGRUZZI, C. I, 149/ Pl: ~ri / E: gâlcevi] (Rar) 1-2 Gâlceavă (1-2).

GÂLCEVI, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.

gâlcevi [At: DOSOFTEI, PS. 368 / Pzi: ~vesc / E: gâlceavă] 1 (Înv) vt A protesta contra cuiva prin vociferări Si: (nob) îngâlcevi. 2 vt (Pop) A se certa. 3 vt (Îvt) A-i disputa cuiva un drept. 4 vtf A învrăjbi două persoane.

GÂLCEVI, gâlcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.

GÎLCEVI, gîlcevesc, vb. IV. Refl. reciproc. A începe sau a porni gîlceava, a se lua la ceartă în gura mare, a se ciorovăi. El află mai-nainte... Ce fată se mărită, ce tînăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gîlcevit. NEGRUZZI, S. II 201. ◊ Fig. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. ◊ Intranz. (Rar) De-abia cînd soarele se apropia de asfințit mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gîlcevind. REBREANU, R. II 185.

GÎLCEVIRE, gîlceviri, s. f. (Învechit) Gîlceavă, ceartă. De la venirea mea cu a doua domnie și pînă astăzi, am arătat asprime către mulți... dar dumneavoastră știți că m-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevirile. NEGRUZZI, S. I 149. Era între dînșii o veche prigonire Și gîlcevire mare pentru un mic folos. ALEXANDRESCU, M. 327.

A GÂLCEVI ~esc tranz. (persoane) A face să se gâlcevească; a sfădi; a se certa. /Din gâlceavă

A SE GÂLCEVI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se sfădi; a se certa. /Din gâlceavă

gâlcevì v. a căuta gâlceavă, a se certa strigând tare.

gîlcevésc (mă) v. refl. Mă cert zgomotos.

gâlcevire (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevirii; pl. gâlceviri

gâlcevire (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevirii; pl. gâlceviri

gâlcevire s. f., g.-d. art. gâlcevirii; pl. gâlceviri

gâlcevi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gâlcevesc, 3 sg. se gâlcevește, imperf. 1 sg. mă gâlceveam; conj. prez. 1 sg. să mă gâlcevesc, 3 să se gâlcevească; imper. 2 sg. afirm. gâlcevește-te; ger. gâlcevindu-mă

!gâlcevi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevește, imperf. 3 sg. se gâlcevea; conj. prez. 3 să se gâlcevească

gâlcevi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gâlcevesc, imperf. 3 sg. gâlcevea; conj. prez. 3 sg. și pl. gâlcevească

GÂLCEVIRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

GÂLCEVI vb. v. certa, învrăjbi, supăra.

gîlcevi vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. SUPĂRA.

gîlcevire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISESIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.