gârjob, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 220 / V: (înv) câ~^[1], ~jab, ~jav / E: ns pbl ctm cârjă și gârbov] 1 (Înv; d. lucruri) Încovoiat. 2 (Înv; fig) Nedrept. 3 (Reg; îf ~jab) Cu gâtul strâmb ori cocoșat.

cârjob, ~ă a vz gârjob

cârlobat, ~ă a vz gârjob

gârjab, ~ă a vz gârjob

gârjav, ~ă a vz gârjob

gârjobat, ~ă a [At: MARIAN, NU. 769 / V: câ~, cârbo~, cârjoiat / Pl: ~ați, ~e / E: gârjob + -at] (Pop) 1 (D. spate) Cocârjat. 2 (D. cioc) Coroiat.

cîrjob și -obát, -ă adj. (d. cîrjă). Est. Rar. Încovoĭat. – Și gîrj-, încîrj-, îngîrj-, cîrjoĭat, cîrlobat, încorjobat și îngîrjovat (după gîrbov).

cîrlobat, V. cîrjob.

gîrjob și -obát, V. cîrjob.

gârjob, -oabă, gârjobi, -oabe, adj. (pop.) încovoiat, adus de spate.

CÎRJOB adj. v. gîrjob.

GÎRJOB adj. (Mold.) Încovoiat, strîmb. Pre carea linie o pun meșterii pre lemnul cel strîmb și gÎrjob și așa să arată strîmbătura lemnului. CA, 89^r; cf. DOSOFTEI. VS. ◊ Fig. O, dreptate sfîntă, pune-ți îndreptariul si vezi strîmbe si cîrjobe lucrurile norocului. CANTEMIR, IST. Variante: cîrjob (CANTEMIR, IST.) Etimologie: cîrjă + gîrbov. Cf. scr. kržav. Vezi și gîrjobi, gîrjobire.